Nu oricine ar trebui sa poata fi parinte

O vorba inteleapta spune ca parintii si locul unde te nasti nu tii poti alege. Mai trist e ca multi n-ar trebui sa fie parinti vreo data. Nu sunt detinatorul adevarului absolut dar lista cred ca ar trebui sa contina retardatii mintal, pedofilii, saracii cu duhul, dar si alte specimene. O specie mai speciala asupra caruia vreau sa ma opresc sunt imperecherile dintre aurolaci.
Da, ati citit bine… daca nu stiati, si “aurolaci” se inmultesc intre ei. Dupa ce ca majoritatea au avut o viata ce nu i-as dori-o nimanui, unii mai ajung sa se si imperecheze… Foarte probabil, accidental, dar totusi se intampla.

Un astfel de caz mi-a atras atentia l-am vazut in aceasta vara, in Timisoara, in perioada in care circulam cu tramvaiul: un “cuplu” de aurolaci asteptau un copil! Si asta, in vremuri atat de “fragile” in care fiecare cuplu se gandeste de mai multe ori daca isi permit sa creasca un copil. Multi sunt chiar nevoiti sa se limiteze la un singur copil din motive profesionale, financiare sau sociale. Ei bine, ai mei subiecti, probabil sunt intr-o “fericire” continua si n-au vreo grija.

Daca se naste viu, ce vina are acel copil ca s-a nascut din astfel de parinti? Ce viitor poate avea? Poate, in cel mai fericit caz la o casa de copii unde se stie ca nu-i cel mai bun loc sa cresti… Si asta daca daca macar ajunge sa fie nascut la spital si copilul se naste cat de cat sanatos.

Altfel, trist...

Fară maidanezi!

Nefericitul eveniment produs ieri cand viata lui Ionut, un copil de 4 ani, a fost curmata de-o haita de javre mi-a starnit un intens sentiment de revolta. Putea fi copilul oricaruia din noi sau chiar noi insine. 

De altfel, in mediile sociale online si nu numai au loc discutii aprinse intre tabara ce sustine protectia animalelor cu orice pret si cei care nu pot sa tolereze astfel de atrocitati. 

Vorba unui bun prieten ce-a muncit o vreme in Bucuresti: “in drumul meu spre munca, pe jos, intalneam mai multi caini decat oameni”. Nu ca in alte orase lucrurile ar sta cu mult mai bine. Intr-un articol de la money.ro postat in aceasta sera nu pot sa nu remarc o scena ce pare a fi din Timisoara, pe bulevardul Take Ionescu, o haita de maidanezi in fata Inspectoratului de Politie Timis.

Ascultasem azi online la o televiziune de stiri o interventie telefonica a unei botaniste de la Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor da vina pe bunica si gata: s-a spalat pe maini. Sa lasam maidanezii sa se inmulteasca?! De reactia primariilor, ce sa mai zic? Oprescu, dupa o nenorocire din 2010 cand o femeie a fost sfasiata de-o alta haita, a promis multe si se pare c-a facut NIMIC!

Tot zilele astea am aflat mai multe despre anumite ONG-uri mari „iubitoare de animale“ care papa bani frumosi in ideea de-a proteja animalele fara adapost, dar de fapt isi incarca lista de cheltuieli cu carburanti, detergent si alte nimicuri. Numai grijia patrupedelor nu o au. Le scapa de eutanasiere iar mai apoi le dau drumul. E si cazul fundatiei Caleidoscop din Bucuresti, fundatie care a salvat cainele suspect care l-a ucis pe Ionut, copilul de 4 ani. 

Cei de la ProTV au luat azi legatura cu individa care a salvat aceea javra de la moarte. Pe la minutul 2:25 putem s-o vedem.

"Teoretic trebuia sa am grija de el, practic nu. Pentru ca nu erau scosi pe nume propriu ci pe numele asociatiei. [...] Era o situatie de compromis, primaria stia, dar trebuia sa eliberam locurile. Am inteles ca s-a ajuns la moartea unui copil, dar asta a fost. A fost un accident. Eu am constiinta curata si ma ocup in continuare sa salvez animale".
Nu-mi pare ca aceasta individa ar avea ceva in comun cu notiunea de familie intemeiata si copii. 

Cat de cretina trebuie sa fi sa debitezi asa ceva?! Imi da impresia ca aceasta nefericita se mapeaza perfect pe ideea enuntata de Radu de la piticigratis.com: “E vina muierilor proaste care protestează împotriva eutanasierii. Pentru că ele iubesc câinii. Pentru că sunt ultimele scursuri umane care nu pot primi afecţiune de la un seamăn şi o primesc de la câini. Că animalele simple îţi dau afecţiune contra hrană şi protecţie. Nu au nevoie de mai mult. Nu îşi dau seama că eşti un om prost şi de căcat. Nu le pasă.

Ştiu că în lumea imaginară în care trăiesc toate femeile proaste există o soluţie fericită în orice problemă. Dar aici nu e. Sunt două nasoale. Ori omorâm 100 000 de câini, ori mai omoară ei din când în când câte un copil. 

Alegeţi o opţiune dar fiţi conştienţi de responsabilitate. Pentru că moartea acelui copil e cauzată de muierile sensibile care s-au opus omorâtului de câini vagabonzi. Sigur. Împart vina cu conducerea incompetentă, bunica inconştientă şi soarta. Dar e şi vina lor că a murit un copil.”

Daca am fi o tara bogata ne-am permite o campanie de sterilizare in masa si tinerea cainilor in adaposturi. Cum cainii nu au o viata foarte lunga, incet, incet numarul maidanezilor s-ar decima. Dar cum nu suntem, nu avem de ales decat solutii mai radicale.

Si chiar daca am mai auzit discursuri pro-eutanasiere de genul la Basescu inca nematerializate, sustin intru totul ideea. Daca intr-un interval de timp 2-4 saptamani nu sunt revendicate de cineva atunci: pa pa!

Numai in pielea parintiilor lui Ionut sa nu fi!
Iubesc cainii si am crescut cu cel putin un caine pe langa casa parintilor. Dar asta, nu ma face sa iubesc maidanezii ce uneori cand fac jogging ma fac sa ma opresc sau cand sunt cu copilul sa caut a-i ocoli.

Update: Pe "marii iubitori" de patrupede maidaneze ce-s foarte vocali in aceste zile ii invit sa vada cum trateaza occidentalii problemele. Cine-i iubeste atat de mult, nu-i opreste nimeni sa-si umple casa cu maidanezi. Dar sa nu-i mai vedem pe drumuri. Si pentru ca, poate, pe multi nu-i vor convinge aceste informatii, ii invit sa priveasca aceste scene:

Nu-i doresc nimanui sa fie in pielea parintilor lui Ionut!

O noua isterie din tranvaiul 41?

În această dimineață o persoană foarte dragă mi-a atras atenția asupra unei noi isterii lansate de un anume Florin în căutare de senzațional, trafic pe site-ul său și de ce nu, subiect de discuții.

Postez in numele unui prieten care a avut o intamplare nefericita. Orice ajutor care poate duce la identificarea persoanei este binevenit.

"Astazi 5 ianurie 2012 in jurul orei 8:45 in tramvaiul 41 ce venea dinspre Billa Drumul taberei spre Lujerul, prietena mea a fost intepata in spate cu un ac de o persoana inca neidentificata.

Aceasta persoana a urcat in spatele ei odata cu ea la statia 41 de la Billa DT iar apoi a simtit o intepatura tare in piciorul drept.

Cand s-a uita in spate era aceasta persoana care avea o basca in mana si a aruncat-o intr-o punga pe care o detinea si apoi se chinuia sa arunce in punga ceva ce parea lipit de podul palmei.

Prietena era un pic in stare de soc si nu a realizat ce s-a intamplat exact dar cand si-a dat seama a reusit sa faca poze persoanei care s-a dat jos la statia Lujerului.

Ea apoi a coborat la statie Pod Ciurel de unde am luat-o eu cu masina. A sunat la 112 si i s-a zis sa faca plangere la politie. Am mers la Institutul de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals" unde s-a constatat intepatura (se vedea cu ochiul liber) i s-au recoltat probe pentru analize de sange si i s-au facut cateva vaccine profilactice pentru ce s-a putut.

Acuma timp de 6 luni trebuie sa mergem la analize si sa ne rugam ca nu a fost nimic pe ac.Ce nu se poate vaccina sunt Hepatita C si Hiv.

Semnalmente persoana:aprox 40 de ani , inaltime aprox 1.80, geaca culoare dechisa.poara ochelari de vedere, tuns scurt.

In seara aceasa o sa mergem si la politiei pentru ca pe zi nu era nimeni la judiciar.

Daca sunt persoane care cunosc vreun vataman pe 41 sau care pot ajuta in orice alt mod, ii rog sa ma contacteze.

Povestea mi se pare cusută cu ață roșie. Am și eu curiozitatea cum a făcut "prietena" poza respectivă din moment ce era foarte panicată și a coborât la prima stație (e de înțeles în astfel de situații)? Poza pare a fi făcută din spatele omului... nu el e în spate.

Asta îmi aduce aminte de isteria creeată anul trecut de zvonul care circula între mămici despre salvările false ce fură copii din parcuri.

E deja cunoscut că omul se înduioșează ușor la povești sensibile sau la câștiguri miraculoase. Din instinct deja mulți au pus deja botul și distribuie povestea pe wall-urile lor. 

Update 17:00: Se pare că de această dată întamplarea a fost pe bune iar baiatul avea o problemă şi se crede la grădiniţă: "Barbatul le-a spus politistilor ca le-a întepat pe femei cu acul pentru a le atrage atentia, nu pentru a le transmite vreo boala".
În atare condiţii locul lui nu e printre noi.

S-a mai dus un GENIU

Poezia "Soferul si nevasta-sa":

Ne urcasem cu toţii în autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cântasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.


Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.


Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai lăudăm,


Cal încurcăm la condus.
În fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.


Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.


Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, în care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele înghesuite între sine
Şi aceeaşi reţea.


Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din mână,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Rămâi între noi,
Bravo,
Ura,


Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi începusem să-l încomodăm,
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai încomodăm la condus,


Dar să-şi ia şi nevasta lângă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie,
În cabina lui blindată!


Ce hotărât conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude în toată maşina o muzică eroica,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.


În autribuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am început să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De pâine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am început să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dărâmat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
Începem să coborâm,
Şi bineînţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice coborâre,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni în autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am îngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
În cabina blindată,
Se uită doar înainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.

Autor Adrian PĂUNESCU, 12/13 iulie 1987. Dacă cineva nu s-a prins cine e şoferul, îi mai dau două indicii: N. C. sau "odiosul".

Ieri, a fost condus pe ultimul drum şi înmormântat cu onoruri militare. Acum trupul său e aşezat în cimitirul Bellu alături de ceea mai mare pleiadă de personalităţi ce le-a dat acest popor în ultimele două secole. 

Păcat că s-a adeverit, încă odată ideea, că ştim să ne preţuim valorile doar atunci când ele nu mai există printre noi.

DUMNEZEU SĂ-L IERTE! FIE-I ŢĂRÂNA UŞOARĂ!

Adio InfoPro!

Până în această lună, radiourile mele preferate din România au fost în ordinea de pe podium: Guerrilla, InfoPro, Europa FM, urmate de Magic (online).
În Timişoara, Guerrilla e radioul ce-l ascult cel mai  mult când sunt la volan. Deseori, ascultam şi InfoPro. Aceeaşi poveste la job sau acasă unde ascult online, alături de radiouri externe. Cum radioul maşinii mele schimbă frecvenţa automat în funcţie de postul memorat şi selectat, în ultima vreme am constatat că radio InfoPro se auzea tot mai prost şi culmea, era frecvenţa de 88.5 FM, frecvenţa pe care ascult InfoPro când sunt pe la părinţii soţiei, în Reşiţa.

O vreme, m-am mulţumit să schimb rapid înapoi pe Guerrilla sau Europa FM.
Ieri dimineaţă, am zis să dau o scanare de posturi şi culmea... la frecvenţa InfoPro din Timişoara (91.3 FM) aud un jingle radio cu ProFM!!!

Am ascultat puţin şi când am auzit clasicul ritm comercial şi trecător, am revenit la Guerrilla. În această seară, am zis să văd ce s-a întâmplat cu InfoPro şi neplăcută mi-a fost surpriza când am constat că:

Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM.

Nefericitul evenimentul s-a produs pe 12 septembrie. 

Cineva aducea aminte de titlul unui album al celebrei trupe Paraziţii: "Tot ce e bun trebuie sa dispara"! Încă-odată, aceşti inteligenţi băieţi spun tristul adevăr.

Artizanii marii schimbări argumentează cu faptul că vor să extindă reţeaua ProFM:

"Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio, scrie Adplayers. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM."

Păcat! Au pierdut ceea mai mare parte a ascultătorilor intelectuali. Cel puţin 90% din comentariile apărute la articolele online pe această temă condamnă proasta decizie luată de cei din "ograda" PRO.

Am încercat să ascultat timp de o ora "noul" ProFM. Din păcate, muzica e departe de ceea ce difuza InfoPro. E în ceea mai mare parte zbenguiala comercială marca ProFM, ZU, 21, Kiss.... muzică plină de "hit-uri" valabile o vară. 

Pe viitor, mai mult ca sigur, dacă nu am ce să ascult de calitate, în maşină, voi comuta pe CD Player.

Update: Multumesc lui Andreidl şi MixMusic-Piteşti pentru un excelent remember al unei muzici şi sunet de super-calitate:

Vot în Parlamentul României

După cum spuneam şi cu altă ocazie, România are exact ce trebuie. Românii ştiu să îşi aleagă cu un talent aparte aleşii.

Iată cum se votează legea pensiilor. Aşa se votează o lege va infuenţa viaţa oricărui român ajuns la vârstra a treia.

Fireşte că "instituţiile statului" dorm şi nu se sesizează. Iar madam Roberta e bine mersi. La fel ca şi Norica Nicolai, ceea a cărei nepoată a votat în locul său în parlament.

Halal democraţie...

S.O.S. România

Mulţumiri lui Mihai Bendeac pentru aceast inspirat portret al politicianului român.

Ce faci domn’senator?

Cum te mai simti domnu’ deputat?

Esti multumit, esti fericit,

Acum ca te-am votat?

Suntem batjocoriti

Si cateodata, chiar umiliti

Si ce-i mai rau din-asta

E ca multi avem copii…

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Vile in Snagov

Si genti Vuitton, prin Dorobanti

Iar in maternitate,

Ard de vii niste copii…

Si-oricat ne-am stradui

Sa induram acest cosmar

Tu ne spui ca putem pleca

Ne zambesti si zici “hai pa”

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Pe sticla la tv,

Tu iti aduci amantele

Si poate de-asta an de an

Artistii mari beau Furadan

Voi ne haituiti

Si taxe mari ne haraziti

Dar daca nu vreti sa fim tristi

Taxati-i si pe manelisti!

refren:

Sa stii ca vine-o zi, cand vei plati

Si sa mai stii ca toti murim

Ca poti trai decent si bine

Fara sa ne faci rau…

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Si tu esti om, si niciodata

Sa nu uiti ca-ntr-o buna zi

In tara ce-o distrugi acum

Vor creste-ai mei copii.

Sistemul de pensii - de ce avem nevoie de dreapta?

Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.

După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment. 

În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.

După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.

În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii  din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers. 

Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi spuneam că românii au exact ceea ce merită. 

Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!

O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.

În schimb, fostul şi actualul guvern Boc  ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.

Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.

Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim. 

Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii. 

Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.

În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.

România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!

Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!

Ce zici tu bre?

"Cert este că exact ticăloşii care au cumpărat voturi păcălindu-i pe pensionari că le pot dubla pensiiile acum ţipă. Şi dintre oamenii politici, şi din presă", a spus preşedintele.
Nu zău?! Cine, puşca mea, era preşedinte şi a promulgat legea? Nu îmi aduc minte să fi respins tu legea şi să o fi trimis la Parlament. Având în vedere că urmau alegerile şi omul îşi juca pielea pentru încă 5 ani, era şi firesc să nu o fi făcut.

Tu şi cu trompeta ta ceea mică de la Cluj lătraţi de zori că Tăriceanu e un mincinos şi că nu vrea să mărească cu 50% salariile profesorilor! Tăriceanu zicea că nu sunt bani, iar tu Pinochio aberai că există bani.

Am spus că nu voi mai scrie despre politică... Numai că, nesimţirea crasă de care dă dovadă primul marinar al ţării mă face să aberez din nou pe astfel de teme. Nu pot să rămân imun la astfel de ipocrizii.

Îi aduc aminte că Băsescu în ultima confruntarea televizată cu Prostăcanul s-a lăudat că în mandatul său anterior au crescut pensiile. Acum nu mai e motiv de laudă? 

Matale domnule marinar eşti tatăl ticăloşilor. Matale ai spus pe 30 noiembrie 2009 la TVR că deja avem creştere economică şi că în primul semestru al anului 2010 vom ieşi din criză? Unde suntem acum? Mai în criză şi tot d-tale joci alba neagra cu noul acord cu FMI. 

Prin afirmaţii de genul celei din antetul acestui articol te AUTO-ACUZI!

Când fondul de pensii gemea de plin şi toţi luau din el, nimeni nu plângea. Acum, când ipocritul de Pogea a distrus 120.000 de firme mici cu ideea lui măreaţă de impozit forfetar, iar firmele private se restructurează automat spre deosebire de stat, numărul angajatilor scade. De unde fond de pensii dacă nu există salariaţi iar România e o ţară de asistaţi sociali?

Din câte îmi aduc aminte, ultima mărire de pensii a avut loc in octombrie 2009 (pensia minimă unică) tocmai în perioadă electorală. Cine era atunci la frâiele guvernului? Nu aghiotantul tău Boc? Nu Boc ne asigura că nu sunt probleme cu plata salariilor şi a pensiilor, denigrându-i pe cei ce susţineau contrariul?

Pentru toată demagogia şi teatru ieftin ce-l joci, eşti tatăl celor pe care tu îi acuzi.

Închei prin a cita dintr-un articol recent citit. O sinteză demnă de luat în calcul de autorii viitoarelor manuale de istorie:

În manualele viitorului, Băsescu cel Coleric va rămâne drept ultimul erou naţional, care s-a ridicat împotriva Imperiului Rus cu vorbe de ocară şi a întărit relaţiile cu Occidentul prin împrumuturi.

Din seria "tăiăm şi apoi măsurăm" - impozitarea programatorilor

"Domnule deputat, e clar că ideea asta aduce bani mulţi la buget, dar e foarte greu de implementat aşa. Aveţi ceva împotrivă dacă o facem cu impozitare zero? Că, după simulările noastre, statul ia şi mai mulţi bani şi ne e şi nouă mai uşor…”. 

Din aceea zi, industria a crescut constant. Programatorii n-au mai părăsit ţara precum migratorii. De la modelul de outsourcing am trecut uşor-uşor la cel de fabrică de soft şi acum urma să facem trecerea către cel de centru de R&D. 

Firma la care lucrez eu deţine deja un centru de cercetare şi dezvoltare iar salariul meu e negociat în valoarea netă. Deci, atât timp cât firma are taraba în Romania (din fericire e firmă romanească) şi sunt angajatul lor eu nu voi fi afectat de o astfel de schimbare. Totusi, industria IT şi bugetul statului vor avea de suferit în urma anulării scutirii de impozit.
Mai jos, voi enumera câteva argumente pentru care o astfel de măsură din partea guvernaţilor ar fi una foarte neinspirată.

Iată câteva articole din ordonanţa conform căreia programatorii nu plătesc impozit. Totuşi, firma plăteşte  pentru ei:

Ordin nr. 250 din 31/05/2004

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 29/06/2004

Intrare in vigoare: 29/06/2004

privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator

Art. 1. - Angajaţii agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 7221, 7222), precum şi angajaţii persoanelor juridice române de drept public beneficiază de scutirea de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (4) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 

1. posturile pe care sunt angajaţi corespund listei cuprinzând ocupaţiile menţionate în anexa nr. 1; 

2. postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: centru de calcul, direcţie, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare; 

3. au diplomă de absolvire a unei forme de învăţământ superior de lungă durată, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, având înscrisă una dintre specializările: Automatică, Calculatoare, Informatică, Matematică, Cibernetică, Electronică, respectiv una dintre specializările cuprinse în anexa nr. 2, şi prestează efectiv una dintre activităţile prezentate în anexa nr. 1; 

4. angajatorul a realizat în anul fiscal precedent şi a înregistrat distinct în balanţele analitice, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract, un venit anual de cel puţin echivalentul în lei a 10.000 dolari S.U.A. (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit. 

Deci angajatorul trebuie sa obţină minim 10.000 USD pe cap de "vită" scutită de impozit. Statul îşi lua partea lui din aceşti bani. Pentru fiecare programator statul îşi lua 16% (1600 USD), cam 3,29*1600=5264 RON/an. Pe lună vin 438 RON. Programatorul nu plăteşte impozit, dar angajatorul cotizează cu 438RON la stat pe lună. Pe lângă acest impozit, indiferent de salariul programatorului (ex. 900 euro net) firma mai plăteşte angajatului CAS (pensi si somaj), dar şi CASS aferent brutului programatorului. Deci, din nou, o sumă importantă şi mult mai mare decât o plătesc mai multi angajaţi legal, cu salarii minime pe economie sau puţin peste.
Ce o să oprească angajatorul să declare venit 0 pentru fiecare vacă furajată? Firmele vor găsi o modalitate de compensare faţa de angajat, ele fiind singurele care au de câştigat.

De asemenea, dacă ai terminat una din facultăţile menţionate în ordonanţa mai sus menţionată şi te angajezi în departamentul IT dintr-o firmă oarecare non-software, NU EŞTI SCUTIT DE IMPOZIT. În cariera mea, am trecut şi prin astfel de firme şi chiar dacă eram încadrat ca informatician nu am fost scutit de impozit.

Deputatul Varujan Pambuccian menţionează chiar mai mult de două aspecte foarte importante care vor cântării enorm în efectele luării unei astfel de măsuri, total neinspirate:

"1. Vorbim de o investiţie foarte rentabilă şi nu de o subvenţie.

Din toate datele stânse de la companiile care o aplică rezultă că pentru fiecare leu pe care statul nu îl ia din salariul unui programator, statul câştigă din dările către bugetul de asigurări sociale şi din impozitul pe profit.

2. Vorbim de o măsură care a stabilizat forţa de muncă şi a adus investiţii mari în România.

Dacă în anul 2000 în jur de 70% dintr-o promoţie se angajau, stăteau puţin până îşi făceau un nume cât de cât şi plecau, sau plecau direct după absolvire, acum rata de migraţie este de circa 4%.".

O companie de IT de pe piaţa românească creează locuri de muncă adiţionale. Pe lângă programatorii scutiţi de impozit mai există programatori ce nu se încadrează legal, deci plătesc impozit, mai există personalul administrativ, mentenanţă, femei de servici, şoferi, paznici etc. De asemenea, astfel de companii încheie contracte cu diverse clinici particulare pentru medicina muncii, analize oferite angajatilor, fac team building-uri, etc.

Astfel, daca specialiştii din IT vor pleca, vor pierde doar ei? Mă indoiesc... Ei pierd doar pe moment. Dacă firmele care activează pe piaţa din Romania se vor retrage îşi vor pierde locul de muncă toti membrii personalului conex enumerat mai sus, iar programatorii vor caştiga şi vor trăii mai bine, dincolo de graniţele ţării.

O astfel de măsură nu avantajează deloc Romania, mai ales în condiţiile în care statul a băgat bani în pregătirea şi educarea celor care pleacă din ţară. În principiu, ne sabotăm singuri.

Cea mai proastă alegere e să se scoată reducerea de 16%. IT-ul este pe moment printre singurele (dacă nu singura) industrie cu care suntem cunoscuţi în afară. Printre singurele industrii în care mai avem un cuvant de spus. În rest, am devenit ce se şi doreşte... o economie de consum.

Update 08.11.2010: Iată un motiv în plus pentru care menţinerea măsurii de neimpozitare a programatorilor creează locuri de munca şi aduce bani la buget.

Starea naţiunii, în versuri

Respect!

Lupul paznic la stână

Actualul guvern a patentat tehnica servirii pe sub uşă a tot felul de zvonuri pentru presă, în ideea de-a agita spiritele. Apoi vine cu tot felul cu soluţii mai "blânde".

De ieri, presa, mediul de afaceri, cel bancar dar şi sindicatele se agită cum rar mi-a fost dat să vad în aceşti 20 de ani de tranziţie. Cu ocazia vizitei FMI-ului, guvernul a dat "pe surse" noi enormităţi care agită populaţia: mărirea cotei de impozitare cu 4% dar şi a TVA-ului cu 5%.

Nu mai contează faptul faptul că gurul Isărescu şi alti economişti avizaţi spun NU creşterii acestor taxe. Guvernul defilează înainte, înotând prin incompetenţa membrilor săi.

Mă întreb ce aşteptări de bine mai putem avea când avem ministrul de Finanţe un individ, care în 2010, e complet străin de cum se utilizează un calculator.

Mă întreb cum ar reacţiona Vlădescu dacă ar merge într-o vizită la Bursa de Valori din Bucureşti. Probabil, s-ar uita ca boul la LCD-urile ce afişează cotaţiile.

Ilustrul marinar aflat la cârma ţări declara că nici nu se pune problema de-a accepta mărirea cotei unice de impozitare şi a TVA-ului.

Tot El Presidente afirma la anterioara vizită a delegaţiei FMI că "România va apela la FMI şi după încheierea actualului acord, în 2011". Mulţumesc celor ce au pus botul la tot felul de lupte imaginare cu comunismul, minerii şi Iliescu. Să traiască bine!

Odată cu plecarea delegaţiei FMI sunt tare curios care vor fi consecinţele asupra noastră.

E foarte posibil ca de această dată glonţul să nu ne mai treacă pe la ureche, ci să-i lovească pe români în plin. :-(

Bazar pentru enoriaşi

Joi, în drum spre job mi-a fost dat să văd un lucru ce, oarecum, m-a scandalizat.

Pe gardul biserici din Piaţa Sinaia era o pânză ce anunţa un bazar de haine ce se desfăşura în curtea biserici, lângă casa parohială.

Mă întreb, cât mai durează până când se va repeta o scena biblică, celebră. Aceea şcenă în care Isus, deranjat de negustoria ce se desfăşura în Marele Templu i-a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu, răsturnând mesele şi scaunele: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari".

Nu am nimic cu cei ce vând sau cumpără din magazine second-hand, dar găsesc total nepotrivit ca un astfel de bâlci să se petreaca chiar şi în curtea biserici.

Până unde ne îndatorăm?

Timp de trei luni de zile după ultimele alegeri, preşedintele a avut o apariţie publica foarte discretă. Încet, încet, a iesit din nou la rampă. Prima dată, după un control medical când s-a dat în stambă în faţa ziariştilor într-un mod copilăresc. Îmi aduce aminte de copilărie când obişnuiam împreună cu ceilalţi copii să ne lăudăm cu achiziţiile părinţilor, joburile lor şi multe alte aspecte... într-un cuvânt: pueril.

Ieri, preşedintele încercând să facă lobby pentru reforma educaţiei în viziunea sa, a reuşit să dea, pentru a nu ştiu câta oară, cu bâta în baltă. A reuşit să jignească o breaslă care ne face cinste, oriunde în lume: medici.
Avand "rezultate notabile" in familia sa, preşedintele a încercat să submineze calitatea şcoli româneşti în scopul aplicării măreţei reforme. Mr. president nu a mai ţinut cont de faptul că foarte mulţi medici sunt foarte apreciaţi în occident şi procesul de recturare a acestora e în derulare... E de actualitate lipsa tot mai acută de personal medical.
Băsescu nu precizează nimic despre salariile mizerie ale medicilor români şi condiţiile de lucru. Nu spune nimic despre lipsa de aparatură performantă care să ajute la o diagnosticare corectă. 

Nu spune nimic despre datoriile acumulate de spitalele româneşti la firmele private din domeniu. Numai la job (firmă de software), de mai multe ori am fost nevoit să contactez mai multe astfel de firme medicale în ideea de-a nu ne mai trimite faxuri cu ultimatumuri de plată. Datorită unui număr de fax greşit primeam faxuri destinate unui foarte important spital universitar din Timişoara. 

Preşedintele nu vorbeşte despre astfel de aspecte, ci dimpotrivă... azi aberează din nou. Vorbeşte despre un foarte posibil nou acord cu FMI. Nici nu l-am terminat pe actualul acord stand-by, căci deja se şi pune problema următorului.

Încet, încet, ne afundăm în datorii, iar drumul este cu unic sens. Nu se vede nimic nou în economie cu aceşti bani. Toţi se duc pe parte socială, clientelă politică şi nu numai. Nici o investiţie adevărată, aducătoare de valori.

La 20 de ani de la revoluţie, nu avem vreo strategie coerentă spre un trai mai bun. Supravieţuirea e cuvântul de ordine. Economia se bazează doar pe consum şi speculă. Nu şi pe producţie.
Domnul preşedinte a patentat o idee infailibilă pentru a motiva "insuccesuri"-le sale: "Noi, PDL, vrem să facem, dar FMI ne pune condiţii şi nu ne lasă". Din păcate, mulţi au pus botul la ele. Recunosc, şi eu în 2004. Nu şi a doua oară.

În stilu-i clasic, parcă-l văd pe Boc cum aberează despre viitor: vom face, se va face, trebuie să se faca etc. Important e ca la alegerile următoare, când lumea îl va întreba ce a facut cu adevarat, el să se scoată spunând: "Noi am vrut să facem bine, dar FMI a pus condiţii şi nu ne-a lasat să facem ce doream noi. Dar dacă ne realegeţi, vom face, drege etc". 

Până unde continuăm să ne îndatorăm fără a se vedea ceva concret în economie? 

Chiar trebuie ca toţi cei ce mai speră la o şansă mai bună să fugă cât mai curând înspre tărâmuri mai însorite? 

Cine va plăti aceste datori necugetate? Copii, copiilor noştri?! Doamne fereşte!

Multumesc, Mile!

Cazul lui Daniel a unit foarte multe persoane din diferite medii sociale, de la colegi de breaslă, la ziarişti şi până oameni simpli. Cu toţi ne-am implicat, mai mult sau mai puţin, fiecare în modul său. Am fost plăcut surprins şi m-am alăturat iniţiativei lui Mile, privind evenimentul dedicat strângeri de fonduri pentru transplantul lui Daniel.

Sătămâna trecută când tocmai s-a realizat transplantul lui Daniel, tot prin intermediul blog-ului său am aflat despre nenorocirea ce s-a abătut asupra lui Mile. Era internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, în comă indusă, cu insuficienţă renală şi septicemie. :(

Din păcate, complicaţiile diabetului său i-au fost fatale...

Dumnezeu să-l odihnească!

Realizări din epoca basesciană

Astăzi citisem un articol ce m-a scos din sărite. Tupeul singurului prim-ministru român ce a căzut o moţiune de cenzură e fara margini.

Enumăr câteva idei triste care circula deja pe net.

La noi, în România:

- Salariile cresc, scăzând

- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse

- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate

- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut

- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură

- Plătim asistenţa medicală gratuită

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!

- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată

- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari

- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi

- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă

- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă

- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%

- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000

- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul

- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare anti-guvernamentale

- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite

- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%

- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru

- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional.

- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”

- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar şi unul desemnat

- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară

- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii

- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari

- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente

- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere

- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent

- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar

- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi

- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa.

Cu gazele se întâmplă la fel.

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine

- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt

- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

În România, rahatul nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.

Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai "capabili"!

Mulţumesc diasporei pentru ca a facut diferenţa. Îi astept în ţară, să traiască bine.

Râs sau plâns la hypermarket

Week-endul trecut am asistat la o scena tragi-comică, într-un hypermarket.

Era vorba de o doamnă trecută de 50 de ani care se străduia de zori să gasească un produs alimentar pe cel mai de jos raft. După aproximativ două minute s-a ridicat şi ş-a continuat liniştită cumpărăturile.

Pe moment m-am amuzat şi am zis că merită să imortalizez momentul. Mai apoi, m-am gândit că în spatele acestei scene se pot ascunde aspecte mai puţin amuzante, chiar triste. 

Doamne respectivă poate are probleme medicale şi cei din hypermarket nu am aranjat marfa pe rafturi în cel mai normal şi inspirat mod.

O altă explicaţie mai "conspiratistă" ar fi o teorie de marketing. Poate aţi remarcat că la hypermarket-uri produsele din aceeaşi familie (ex. pastele făinoase) sunt aranjate pe rafturi în funcţie de preţ şi brand; cele mai scumpe pe rafturile superioare, iar cele mai ieftine pe rafturile inferioare. Astfel, de multe ori dacă suntem grabiţi si neatenţi avem mari şanse să scoatem mai mulţi bani din pormoneu.

Mai trist e faptul că există destui oameni pentru care contează şi o diferenţa de 50 de bani.