Se afișează postările cu eticheta ras sau plans. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ras sau plans. Afișați toate postările

26 ian. 2012

Nani, nani puiul mamii - Varianta Enel


Robotul serviciului telecitire de la Enel doarme în afara programului de lucru.
Fiind în intervalul în care trebuie să fac telecitirea, aseară pe la 20:20 mi-a venit ideea de-a mă achita de această sarcină cetăţenească.
Citesc contorul, pun mâna pe telefon şi sun la numărul cu apel gratuit. Parcurg paşii şi ajung până la introducerea codului Eneltel. Îl introduc și surprize... primesc mesaj că nu mă aflu în intervalul de facturare specific contractului meu. Mă uit pe factură, văd "intervalul de telecitire 21 - 31 a lunii 01"   zic "tare, robotul a luat-o pe ulei".
Repet faza pentru a mă asigura că nu am greșit cu ceva și obțin aceeași poveste. 

Încerc a treia oară să intru în legătură cu cineva de la serviciul relații clienți și aflu că intervalul orar de lucru este 08-20. O las baltă și încerc din nou în această dimineață, în interval. Totul frumos, natural și firesc: problemă rezolvată.

Îmi cer scuze public robotului pentru că mi-am permit să-l deranjez! :)

16 nov. 2011

Greu cu Facebook-ul ăsta!

Se dă urmatoarea situaţie. O firmă de software îşi face pagina pe facebook.com şi primeşte like-uri de la prietenii tăi. Curios din fire, tu dai click să vezi despre ce firmă este vorba.
Când te uiţi la pagina de Info, sus în dreapta, remarci că poţi să accesezi opţiunea de editare a paginii respective.

Ştiu! Nu-ti vine sa crezi dar e posibil şi nu e un caz izolat. Trebuie doar să ai răbdare să cauţi. Dai click pe link-ul Edit şi poţi să schimbi orice informaţie după cum vor muschii tăi. Zici că nu e frumos, legal moral, bla bla şi renunţi închizând pagina.  
Apoi, încerci să atentionezi firma respectivă scriindu-i pe Wall. Frumos ar fi să faci screenshot-uri şi să le dai pe email, dar poate că nu ai timp sau ţi-e lene.
La urmatoarea logare pe facebook, verifici din nou pagina firmei respective şi vezi că al tău comentariu a fost şters de pe wall-ul lor, dar scăparea persistă.  Cineva rău intenţionat poate pune, de exemplu, informaţii pornografice sau mai rău, link-uri spre site-uri cu mallware.
Şi cum e la noi nu se prea obișnuiește a mulţumii, tu nu primeşti vreun semn în acest sens. Poate aştepţi prea multe... Sau poate că îţi şterg comment-ul doar pentru a nu le păta imaginea...
Trist este că oamenii încă nu s-au prins la ce sunt expuşi. Probabil de pagina de web se ocupa vreo secretară sau vreo specialistă de la marketing.

Care ar fi urmatorul pas după ce avertizezi pe cineva că e în pericol şi in loc de mulţumesc primiţi un fel de "du-te dracului" sau "hai sictir"? 





29 oct. 2011

Schimbarea modificarii

Venisem ieri de la Timisoara spre Hateg, mai pe ocolite, via Logoj - Faget - Deva. Ca si alte dati in acest an, in care am umblat ceva prin tara si afara, nu am putut sa nu remarc imbunatatirile ce se vad pe strazile patriei. Mai e departe pana acolo... dar dupa foarte multi ani am remarcat drumuri finalizate sau in curs de finalizare. Unele le stiu de cel putin 10 ani in lucru si in sfarsit acum vad ca sunt finalizate cel putin 90%.

Drumul Simeria - Hateg a fost in ultimii ani si el praf... ba foarte bun 1-2km... ba... tzeapa... Frana drag contributor! Unde te crezi?!
Ieri am remarcat ca acest drum e finalizat aproximativ 90%.

Aseara, la taifas cu parintii, chiar le spuneam ca daca mi-a placut vreo data un ministru al transporturilor acela este Anca Boagiu. Imi faceam mea culpa caci in urma cu un an de zile o subestimam. Ziceam ca Boagiu a reusit ce nu a putut insusi Zeus de la Cotroceni pe vremurile cand era ministrul aceluiasi minister... (e de inteles, Zeus avea treaba cu flota... nu cu caile rutiere). Poate or avea si altii partea lor de merit, dar aseara ziceam: ¨jos palaria Anca Boagiu!¨. Si foarte probabil, UE-ul ne impinge de la spate...

Cum nu toata ziua e sarbatoare... doamnei ministru nu i-a luat prea mult timp sa dea cu batul in balta. Dupa mai bine de un an de discutii referitoare la obligativitatea folosirii anvelopelor de iarna de la 1 noiembrie... dupa luni si tone de articole la TV si prin ziare (de care mi s-a facut greata) despre ce anvelope sunt bune si care nu... hop-top! Anca ataca pe turnanta si imi da cu pliciul in cap: ¨Ministrul Transporturilor schimba regulile in problema cauciucurilor de iarna¨ cu 3 zile inainte de intrarea in vigoare a noilor reguli.

Doamna ministru a uitat deja ciocnirile dintre masini ce au impresinat-o anul trecut. Ma vad nevoit sa ii aduc aminte dansei si celor care se imbata cu apa clocita pe ideea ca ideea ca anvelopele ¨all seasons¨ sunt potrivite pentru a circula pe drumuri inzapezite sau inghetate.


Cum mai ziceam... o experienta traita in Timisoara (oras ferit in general de zapata si probleme iarna), dupa vizionarea urmatorului videoclip ma decisesem cu doua ierni in urma sa-mi achizitionez cauciucuri de iarna.


Personal consider ca investitia merita toti bani... iar cand vad astfel de ineptii marca Boagiu imi vine sa urlu!

Ma opresc aici... Am latrat destul data trecuta!

18 mai 2011

Vindem BMW-uri

Cine are curiozitatea de-a afla cât costă un bilet de tren poate apela cu încredere la site-ul http://www.mersultrenurilor.ro.
Dacă ai ceva rezerve în cont şi visezi de mult la un BMW, poţi să ti-l cumperi direct din "gară".


26 apr. 2011

Românii au milă

Am fost şi eu un telespectator al celebrei emisiuni "X-Naţiune are/au talent" varianta "Românii au talent".
Întotdeauna am văzut în Pro TV ceea mai bună televiziune de divertisment din România. Şi în cazul acestei emisiuni ştacheta a fost ridicată foarte sus, dar din păcate doar până în finală.
Cam toţi finaliştii ş-au câştigat pe merit locul, poate mai puţin "marele" câştigător. Prima apariţie din calificări a lui Adrian Ţuţu mi-a plăcut... atât sunetul melodic cât şi mesajul. În semifinală nu a strălucit iar în finală a fost de-a dreptul fad. Acelaşi mesaj obsedant şi dus la extrem. Ăsta mai are puțin și îl depășește pe Avram Iancu la patriotism. 

Nu am nimic cu Adrian, dar au fost finalişti mult mai talentați și buni decât el:  trupa Ballance, Narcis Ianau, Cosmin Agache, Stefan Florescu sau Valentin Dinu, etc. La ei s-a văzut cu adevarat talent. 
Am multe semne de întrebare legate de corectitudinea rezultatelor. ProTV, ca și restul televiziunilor, nu a fost transparent. Dacă într-adevăr acesta a fost rezultatul real al voturilor atunci românii au rămas aceleași gâște emoționate duse de cioc cu niște vorbe iefnite. La fel fac și în perioadele electorale. Tind să cred că el a câștigat datorită poveștii sale triste și nu datorită talentului excepțional.

În altă ordine de idei, din nou s-a câștigat la Loto cu ocazia unei mari sărbători. Al naibii coincidență că marile premii se câștigă doar de sărbători. Ce s-ar face Loto dacă românii nu ar mai juca săptămânal?

Update: Iată și niște opinii mai avizate.

18 feb. 2011

Sport de hypermaket

Pentru unii români de calitate îndoielnică sau în culmea disperării, furtul din diverse supermarket-uri sau magazine de cartier nu e un lucru străin. Din fericire, numărul acestora este încă foarte redus.
Vremea a trecut și lumea s-a adaptat. Firmele de securitate s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și le vezi schimbându-se la intervale regulate de timp. Prin politica negociată între conducerea hypermarket-urilor și șefii firmelor de securitate, în unele hypermarket-uri găsești oameni infiltrați printre rafturile de cumparături, toate au oameni de pază la ieșirea de la case.

La toate acestea, am un feeling că cei din conducerea Kaufland au impus casierițelor în fișa postului să presteze și ele un mic sport de detectiv. De cele mai multe ori am observat o mișcare mecanică specifică casierițelor acestui lanț de magazine.
După ce a terminat cu cel din fața ta și tu ai deja marfa pusă pe bandă, le vezi cum se ridică cu multă graţie pe vârful picioarelor și pentru 2-3 secunde se apleacă peste tejgea să-ți verifice căruțul pentru ca nu cumva să fi lăsat produse în el. Și pentru ca tacâmul să fie complet, ultima duduie ce "m-a servit" mi-a verificat și bacnota de 100 ron. My GOD! Mâine, poimâine te verifică la intrare în magazin să vadă dacă ai bani la tine. Iar dacă nu ai cash la tine trebuie să scoți un extras de cont în fața lor. 
Iar când le aud că întreabă: "Totul a fost în regulă?" mi se face greață. Cu greu mă abțin să nu le spun câteva.

La Real oamenii au o pasiune pentru schimbatul prețurilor astfel încât ele să nu puște cu cele de la casele de marcat. Nu odată mi s-a întâmplat să ajung la casă şi să constat că la unele produse sunt cu totul alte preţuri  şi  fireşte mai mari. Fiind o chestiune de principiu, uneori, am refuzat să cumpăr anumite produse. 

La Plus, prin forma casei de marcat esti nevoit să-ți plasezi căruțul în așa fel încât casieriţa să se poată uita în coșul tău la fiecare produs ce tocmai ți l-a scanat.

Ce să mai vorbim de Metro? Când îi vezi pe cei în halate alb şi cu ştampilă... cu greu te abţii să nu te bufnească râsul.

25 iun. 2010

Experiment de normalitate - bonul fiscal

Actuala criză economică a schimbat multe din năravurile oamenilor.
Eu, am început să tratez cu mai multă responsabilitate afişul prezent în cam orice magazin decent: "Păstraţi bonul fiscal până la ieşirea din magazin". Sincer, până în acest an am ignorat acest mesaj şi nu ţineam cu tot dinadinsul să cer bonul atunci când cumpăram cu bani cash. Când cumpăr cu card-ul e cu totul altă poveste şi atunci, fireste, pe lângă chitanţa de extragere numerar de pe card obţin şi bonul fiscal.

În schimb, la piaţă regulile fiscale dispar şi nu se mai poate vorbi de bon fiscal. O măsură de introducere a bonurilor fiscale în pieţele agro-alimentare ar fi "bomboana pe coliva" sărmanului ţăran.

Trecând peste aceste aspecte de normalitate, îmi propun să enumăr două experimente trăite recent, experimente ce au legătură cu bonul fiscal.

Primul s-a întâmplat în Galeria 1 din Timişoara. Acum două săptămâni am fost cu soţia la un magazin ce aduce detergenţi din Germania, de calitate net superioară aceluiaşi brand românesc. Am găsit ce căutam, am scos banul şi am plătit. Vânzătoarea, repede... dă să treacă la următorul client şi o întrerup: 
 "- Bon fiscal se poate?"
 Surprinsă îmi răspunde sec: 
"-Da!".
Ok. Am aşteptat să bată în casă suma... Şi am aşteptat.... Casa de marcat se încăpăţâna să scoată bonul. Până la urmă i-a dat în cap după ce a umblat pe la sulul de hârtie. Mi l-a dat şi am plecat mulţumind-i. Ca majoritatea vânzătorilor români nu mi-a zis nici "Dute ...". 
Stângăcia cu care vânzătoarea manipula casa de marcat mă face să cred că nu o foloseşte prea des.

A doua situaţie s-a întâmplat astăzi. De dimineaţă, înainte de job am fost într-un super-market să fac nişte mici cumpărături. La ieşire, pentru că nu mâncasem nimic de dimineaţă am decis să cumpăr doi covrigi şi doi langoşi de la un chioşc aflat la ieşirea din super-market. În total era 3,6 ron. O domnişoara era pe post de vânzătoare şi covrigii se faceau în spatele ei. Când mă servea ea, în spatele meu au venit alţi clienţi. Mă serveşte şi aştept să îmi dea restul. Apoi, instant, duduia îi întreabă pe cei din spatele meu ce vor. I-am adresat aceeaşi întrebare:
 "- Bon fiscal se poate?"
 "- Da!"
Şi apoi, a început adevăra distracţie! A batut de 4 ori în casă suma greşită, a scos hartia, a rupt-o... numai suma magnifică de 3,6 ron se încăpăţâna să fie afişată pe display-ul casei de marcat. Semne clare că duduia  NU obişnuia să folosească casa de marcat. Într-un final, la a cincea încercare a reusit! URAAA!

Cu siguranţă astfel de cazuri se regăsesc la fiecare pas, în orce colţ din oraşele patriei. Sunt convins că fiecare din noi se loveşte aproape zilnic de aceste aspecte. 
Important e să luam atitudine. Eu, am început să o fac. Sper că şi tu! :)

Vânzătorilor de la noi le recomand o simplă vizită în Germania. Vor rămâne şocaţi de modul politicos în care vânzătorii te întâmpină, cum îţi răspund şi cum încearcă din răsputeri să-ţi dea ultimul cent. Aceeaşi poveste şi la hoteluri. Te simţi tratat cu un profund respect... iar la noi, la Mamaia cu foarte mult dispreţ pe bani tăi. De aceea, prefer să merg peste graniţă, decât să fac un drum interminabil  (Timişoara - Constanţa) şi să fiu umilit.

16 iun. 2010

Fiecare ţară îşi are preşedintele pe care-l merită

Un avion este pe cale de a se prăbuşi. La bord sînt cinci pasageri dar numai patru paraşute.
Primul pasager spune:
- Mă numesc Ronaldo, şi sînt cel mai bun fotbalist din lume. Lumea fotbalului are nevoie de mine şi, de dragul suporterilor mei, nu vreau să mor.
Ronaldo apucă prima paraşută şi sări din avion.

Al doilea pasager, Hillary Clinton, spuse:
- Sînt soţia fostului preşedinte al Statelor Unite. Sînt senator al statului New York şi aproape sigur voi fi următorul preşedinte/următoarea preşedintă al/a SUA.
Hillary apucă paraşuta şi sări din avion.

Al treilea pasager, George W. Bush, spuse:
- Sînt preşedintele Statelor Unite ale Americii. Soarta lumii depinde de mine. 
Mai mult, sînt cel mai deştept preşedinte pe care ţara noastră l-a avut vreodată şi nu pot să las obligaţiile mele în seama cetăţenilor americani dacă voi muri.
Bush apucă paraşuta şi sări din avion.

Al patrulea pasager, Papa de la Roma, spuse celui de-al cincilea, un băieţel de vîrstă şcolară:
- Sînt bătrîn. Mi-am trăit viaţa întru bunătate aşa cum un preot trebuie s-o facă, şi-ţi las ţie ultima paraşută: ai întreaga viaţă înainte. 

La care băieţelul a răspuns:
- Nu te îngrijora, bătrîne… Amîndoi avem cîte o paraşută: cel mai deştept preşedinte pe care l-a avut America mi-a luat ghiozdanul...

Morala istorioarei este că fiecare ţară îşi are preşedintele pe care-l merită.

La fel şi noi cu actuala conducere. 
Nu ştim să ne alegem conducătorii iar majoritatea românilor sunt nişte laşi şi puturoşi. Cu scuzele de rigoare pentru limbajul licenţios, recomand lectura. România are o clasă politică, în ceea mai mare parte, mediocră.
Situaţia va persista atât timp cât voturile se vor duce pe bani, găleţi cu zahăr şi făină sau simpatii de genul celei pentru Iliescu.
Îmi vine in minte cazul cu demisia preşedintelui Germaniei survenită în urma unei declaraţii neinspirate despre activitatea armatei germane în Afganistan. Onoarea alesilor noştrii tinde la 0. La noi, s-au produs lucruri mult mai grave, declaraţii de cârcimă la cel mai înalt nivel, s-a lovit un copil şi românii au am ingnorat aceste semnale. Românii au ceea ce merită!

M-am săturat să mai am polemici pe teme politice, cu cei cunoscuţi, unii chiar persoane foarte dragi. 
Atât timp cât pot să am un trai decent în mediul privat românesc dar şi afară..., m-am decis să încerc a mă folcusa cât mai mult pe viaţa personală. Nu pe politică şi circ. De aceea, sper ca odată cu acest articol să nu mai găsesc motivaţia de-a scrie despre politică.

21 apr. 2010

Copilul din Boc

Azi, prim-ministrul a dat în mintea copiilor ce participă la emisiunea Copii spun lucruri trăznite.


La auzul unei astfel de discuţii în şedinţa de guvern, mă întreb ce aşteptări mai putem avea de la aceste mediocrităţi. Pe Oprea, probabil, l-au sfătuit aceiaşi specialişti care au recomandat achiziţionarea avioanelor F-16 second-hand. Dacă avea ceva în cap, Boc ar fi putut să se consulte cu Oprea în particular. Măcar nu se mai făceau amândoi de rahat, încercând să pară ce nu sunt.
Singura mea speranţă e să nu ne ducă de tot în colaps!

Având în vedere că instituţia ANI tocmai şomează în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, poate nu ar fi o idee rea ca băieţi de la ANI să ancheteze norul vulcanic să vadă dacă şi-a trecut în declaraţia de avere oxigenul pe care l-a furat Europei.

Lăsând gluma la o parte, cenuşa este combinată cu particule de apa, şi practic dacă un avion ar trece printr-un astfel de nor ar intra vapori cu praf de cenusă în motoare. Temperatura motorului este una foarte ridicată, de peste 1000 de grade Celsius şi apa s-ar evapora instant, iar cristalele de cenuşă s-ar transforma în praf de sticlă. Astfel de particule ar avea un efect foarte abraziv asupra turbinelor motorului.

Iată şi o explicaţie concretă a unui eveniment real întâmplat din pricina norilor vulcanici.


Boc poate experimenta acest efect într-un mod mai simplu. Înainte de-a se urca în maşina personală, poate să toarne o găleată de apă pe parbrizul maşinii, iar apoi să frece parbrizul cu hartie abrazivă.
Apoi, pentru a întelege efectele, trebuie să conducă maşina până la vulcanul Eyjafjallajokull pentru a duce blestemul tranziţiei româneşti.


Ghinionul nostru şi norocul lui Boc e că Islanda e o insulă, iar maşina lui nu zboară.
Alte detali despre o eventuală excursie ce ar face fericiţi mulţi români se găsesc aici. :-)

7 apr. 2010

ZERO lei

Să facem puţin haz de necaz...

Parcă, trăim mai bine! :D
Astept să-i văd pe manelişti aruncând cu aceste bacnote, fără număr. Poate, îi ajută cu resurse, Nati Meir.

16 mar. 2010

Râs sau plâns la hypermarket

Week-endul trecut am asistat la o scena tragi-comică, într-un hypermarket.


Era vorba de o doamnă trecută de 50 de ani care se străduia de zori să gasească un produs alimentar pe cel mai de jos raft. După aproximativ două minute s-a ridicat şi ş-a continuat liniştită cumpărăturile.
Pe moment m-am amuzat şi am zis că merită să imortalizez momentul. Mai apoi, m-am gândit că în spatele acestei scene se pot ascunde aspecte mai puţin amuzante, chiar triste. 
Doamne respectivă poate are probleme medicale şi cei din hypermarket nu am aranjat marfa pe rafturi în cel mai normal şi inspirat mod.

O altă explicaţie mai "conspiratistă" ar fi o teorie de marketing. Poate aţi remarcat că la hypermarket-uri produsele din aceeaşi familie (ex. pastele făinoase) sunt aranjate pe rafturi în funcţie de preţ şi brand; cele mai scumpe pe rafturile superioare, iar cele mai ieftine pe rafturile inferioare. Astfel, de multe ori dacă suntem grabiţi si neatenţi avem mari şanse să scoatem mai mulţi bani din pormoneu.

Mai trist e faptul că există destui oameni pentru care contează şi o diferenţa de 50 de bani.