Oamenii de langa noi

Azi am profitat de vremea excelenta pentru jogging si am admirat strazile destul de pustii din cateva cartiere timisorene. In mod normal, intr-o astfel de zi singurul lucru inedit ar fi peisajul rarefiat de pietoni si masini. Asa a fost si pentru mine o buna parte din distanta parcursa.

Ajuns in zona Complexului am avut parte de-o scena care mi-a cam stricat buna dispozitie.

Imagineza-ti o femeie cu parul carunt, trecuta de ani buni la pensie, intr-un halat simplu, cu o bata si o plasa de plastic alaturi. Poate fi chiar mama sau bunica oricaruia din noi. Doamna respectiva era langa un tomberon deschis si savura de zori o felie de pepene rosu (lubenita) deasupra acestuia. Desi foarte probabil felia respectiva era alterata, doamna respectiva o savura cu atat de multa pofta incat m-a facut sa ma intreb: oare cand am mancat ultima data ceva cu atata pofta?

Apoi, trecand pe langa dansa cu capul in pamant ma gandeam: In ce lume/tara traim?! 

Pentru ca nu aveam nimic cu mine, nici macar un leu, mi-a fost rusine c-am putut face doar atat…

Respect Raed Arafat!

Din seria încet, încet spre victoria finală domnul președinte Băsescu a mai reputat o “victorie”: demisia unei persoane valoroase, Raed Arafat, din funcţia de secretar de stat şi fondatorul SMURD. 

Cine urmăreşte intervenția telefonică a președintelui de aseară la emisiunea în care era invitat doctorul Arafat poate remarca cum au loc discuțiile și “negocierile” cu domnul președinte. Președintele fredonează mai tot timpul piesa de teatru în care joacă iar ceilalți sunt mai mult simplii spectatori. Cu greu acesta poate fi întrerupt deşi se pare că a intervenit pe lângă subiect.

Văzând această discuție înțeleg de ce liderii opoziției refuză să îşi mai piardă timpul mergând la consultari cu preşedintele în exerciţiu.
Adriana Săftoiu spune: Modul în care a intervenit în timpul dezbaterii televizate este doar o reflecţie a egoului persoanei Traian Băsescu care nu acceptă să i se conteste opinia, autoritatea, mai ales când persoana contestatară ocupă un loc în organigrama instituţiilor pe care însuşi Traian Băsescu le păstoreşte.

Argumentele doctorului mi se par pertinente și le susțin. Degeaba... se face cum vrea Zeus. Nu mai contează că tocmai el îndemna personalul medical să părăsească țara dacă nu le convine un salar de 2000 ron (pentru specialisti – de rezidenţi nu mai are rost să discutăm…). Nu mai contează că există un deficit foarte mare de specialiști iar salariile medicilor actuali sunt foarte mici. În condițiile apariției firmelor private, mai mult ca sigur, foarte mulți medici vor migra spre privat pentru salarii mai mari. Apoi, vor exista discuții privind prioritizarea trimiterii ambulanțelor de la diferite firme private.

A nu se înţelege greşit... Sunt adeptul spitalelor private unde nu trebuie să propteşti pereţii ore în şir şi eşti tratat decent. Numai că la Urgenţă, din moment ce ai sunat la 112, un serviciu naţional, în astfel de momente e cazul să nu te împiedici în birocraţie şi în lupte interne între firmele private.
Şi din păcate, nici sistemul privat nu e perfect. Există mulţi doctori în privat care lucrează şi la stat şi îţi iau banii cu un tupeu incredibil... de multe ori pentru mai nimic. Pardon pentru efectul Placebo.

Aici putem citi detalii despre pumnii aplicaţi de preşedinte secretarului de stat, Raed Arafat, încă dinainte ca proiectul de lege să fie făcut public. Nu vreau să ratez ocazia de-a sublinia ultimul paragraf: Realitatea TV scria mare pe ecran, cu satisfacţia de înteles a jurnaliştilor care au o ştire fierbinte: „Război Băsescu – Raed Arafat.” Din păcate, din acest război, singurii învinşi vom fi noi, cei care nu avem bani suficienţi pentru spitalele din Viena.

Din conferinta de presă a domnului Arafat aş sublinia: Colegii care au scris aceasta propunere nu au cea mai mica experineta în sistemul de urgenta.
Mulţumim domnule Arafat pentru miile de vieţi salvate!

Update: 21:10 10.01.2012 Tocmai am citit un articol COLOSAL. Articolul poate cu uşurinţă concura cu cele mai bune articole ale lui Cristian Tudor Popescu. Felicitări Remus Cernea!

Update: 21:45 18.01.2012 Acum, după ce apele s-au liniştit între dr. Arafat, preşedinte şi prim-ministru e cazul să luam aminte de haosul din sănătate şi din mintea celor care ne conduc:

"Fără cuvinte" via BUG Mafia feat. Loredana

Orice asemanare cu realitatea zilelor noastre in Romania e o simpla "intamplare".

Versurile spun totul despre partea neagra a societatii romanesti.
Ca parinte ii urasc pe cei ce-si bat joc de viata copiilor!

S-a mai dus un GENIU

Poezia "Soferul si nevasta-sa":

Ne urcasem cu toţii în autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cântasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.


Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.


Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai lăudăm,


Cal încurcăm la condus.
În fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.


Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.


Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, în care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele înghesuite între sine
Şi aceeaşi reţea.


Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din mână,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Rămâi între noi,
Bravo,
Ura,


Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi începusem să-l încomodăm,
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai încomodăm la condus,


Dar să-şi ia şi nevasta lângă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie,
În cabina lui blindată!


Ce hotărât conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude în toată maşina o muzică eroica,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.


În autribuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am început să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De pâine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am început să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dărâmat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
Începem să coborâm,
Şi bineînţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice coborâre,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni în autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am îngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
În cabina blindată,
Se uită doar înainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.

Autor Adrian PĂUNESCU, 12/13 iulie 1987. Dacă cineva nu s-a prins cine e şoferul, îi mai dau două indicii: N. C. sau "odiosul".

Ieri, a fost condus pe ultimul drum şi înmormântat cu onoruri militare. Acum trupul său e aşezat în cimitirul Bellu alături de ceea mai mare pleiadă de personalităţi ce le-a dat acest popor în ultimele două secole. 

Păcat că s-a adeverit, încă odată ideea, că ştim să ne preţuim valorile doar atunci când ele nu mai există printre noi.

DUMNEZEU SĂ-L IERTE! FIE-I ŢĂRÂNA UŞOARĂ!

Adio InfoPro!

Până în această lună, radiourile mele preferate din România au fost în ordinea de pe podium: Guerrilla, InfoPro, Europa FM, urmate de Magic (online).
În Timişoara, Guerrilla e radioul ce-l ascult cel mai  mult când sunt la volan. Deseori, ascultam şi InfoPro. Aceeaşi poveste la job sau acasă unde ascult online, alături de radiouri externe. Cum radioul maşinii mele schimbă frecvenţa automat în funcţie de postul memorat şi selectat, în ultima vreme am constatat că radio InfoPro se auzea tot mai prost şi culmea, era frecvenţa de 88.5 FM, frecvenţa pe care ascult InfoPro când sunt pe la părinţii soţiei, în Reşiţa.

O vreme, m-am mulţumit să schimb rapid înapoi pe Guerrilla sau Europa FM.
Ieri dimineaţă, am zis să dau o scanare de posturi şi culmea... la frecvenţa InfoPro din Timişoara (91.3 FM) aud un jingle radio cu ProFM!!!

Am ascultat puţin şi când am auzit clasicul ritm comercial şi trecător, am revenit la Guerrilla. În această seară, am zis să văd ce s-a întâmplat cu InfoPro şi neplăcută mi-a fost surpriza când am constat că:

Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM.

Nefericitul evenimentul s-a produs pe 12 septembrie. 

Cineva aducea aminte de titlul unui album al celebrei trupe Paraziţii: "Tot ce e bun trebuie sa dispara"! Încă-odată, aceşti inteligenţi băieţi spun tristul adevăr.

Artizanii marii schimbări argumentează cu faptul că vor să extindă reţeaua ProFM:

"Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio, scrie Adplayers. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM."

Păcat! Au pierdut ceea mai mare parte a ascultătorilor intelectuali. Cel puţin 90% din comentariile apărute la articolele online pe această temă condamnă proasta decizie luată de cei din "ograda" PRO.

Am încercat să ascultat timp de o ora "noul" ProFM. Din păcate, muzica e departe de ceea ce difuza InfoPro. E în ceea mai mare parte zbenguiala comercială marca ProFM, ZU, 21, Kiss.... muzică plină de "hit-uri" valabile o vară. 

Pe viitor, mai mult ca sigur, dacă nu am ce să ascult de calitate, în maşină, voi comuta pe CD Player.

Update: Multumesc lui Andreidl şi MixMusic-Piteşti pentru un excelent remember al unei muzici şi sunet de super-calitate:

Vot în Parlamentul României

După cum spuneam şi cu altă ocazie, România are exact ce trebuie. Românii ştiu să îşi aleagă cu un talent aparte aleşii.

Iată cum se votează legea pensiilor. Aşa se votează o lege va infuenţa viaţa oricărui român ajuns la vârstra a treia.

Fireşte că "instituţiile statului" dorm şi nu se sesizează. Iar madam Roberta e bine mersi. La fel ca şi Norica Nicolai, ceea a cărei nepoată a votat în locul său în parlament.

Halal democraţie...

Sistemul de pensii - de ce avem nevoie de dreapta?

Ieri, am participat la o discuţie care m-a facut să conştientizez cum vede lumea în momentul de faţă situaţia dezastruoasă din sistemul de stat de pensi.
Cu tristeţe, am constatat că doar un participant la discuţie a identificat adevarata sursă a problemelor actuale din sistemul de pensi. E drept, e un simpatizant al actualei puteri. Eu deşi nu agreez actuala putere, pot să afirm cu încredere că sursa problemelor pleacă de la numărul tot mai mic al angajaţilor ce cotizează în acest moment la sistemul de pensi public.

După revoluţie, regulile jocului în sistemul de pensii de stat au fost păstrate. Practic, după 20 de ani de la Revoluţie, ideea sistemului de stat e aceeasi ca în comunism. Adică, cei care lucrează azi plăteasc contribuţii pentru cei care sunt pensionari în acest moment. 

În comunism, oricine dorea să muncească îşi găsea loc de muncă foarte uşor. Ba chiar, uneori, chiulangii erau forţaţi “să dea la şaibă”. Astfel, dacă toţi cei capabili de muncă figurau ca angajaţi şi pentru sistemul de pensii şi asigurări sociale povara era una uşoară. Acest mecanism funcţionează atâta timp cât în câmpul muncii există suficienţi contribuabili.

După revoluţie marile platforme industriale au început să dispară rând pe rând şi sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, foarte multe oraşe foste industriale nu mai au nici o industrie activă. Multe astfel de oraşe astăzi arată aproape ca după bombardamente şi şomajul e la cote alarmante. Mi-ar fi şi frică să umblu noaptea printr-un astfel de oraş.

În toţi aceşti ani, numărul pensionarilor şi al asistaţilor sociali a crescut iar numărul angajatiilor a scazut considerabil, astfel încât azi avem activă în câmpul muncii doar aproximativ 20% din populaţie. Foarte mulţi dintre angajaţii  din mediul privat sunt plătiţi pe cartea de muncă cu salariul minim pe economie. Deci, contribuţiile sociale sunt foarte modeste în aceste cazuri. Colac peste pupăză, politicienii de fiecare dată în parg de an electoral au mai făcut cadouri electorale mărind pensiile şi ajutoarele sociale. Totul, numai ca să câştige voturi. Ulterior, tot aceeaşi propagandişti ai măririlor, odată vazuţi cu voturile în căruţă o dau pe invers. 

Îmi vine în minte cum liliputanul Boc lătra la Tăriceanu despre măririle salarilor profesorilor cu 50%, susţinând că acesta minte şi ca există bani. Din păcate mulţi au pus botul la alegeri şi acum suportă consecinţele. De aceea şi spuneam că românii au exact ceea ce merită. 

Azi, sistemul de pensi de stat a ajuns falimentar!

O coroană pe mormantul sistemului de pensi a pus-o şi ipocritul de Pogea cu măreaţa idee numită “impozit forfetar”. Această decizie idioată a dus la închiderea a 120.000 de firme şi implicit la mărirea numărului de şomeri cu cel puţin o jumătate de milion. Din păcate, nici azi această decizie total neinspirată nu a fost eliminată.

În schimb, fostul şi actualul guvern Boc  ştie doar să taie şi apoi să măsoare. Ştie doar să se îndatoreze în continuare. Nu ştiu să aducă investitori, să creeze infrastructură şi să ofere locuri de muncă. Numai aşa actualul algoritm de pensii ar mai putea oferii ceva.

Criza actuală economică a apărut în România de aproximativ doi ani. De atunci, statul încearcă să se tot reformeze dar incompetenţa îşi spune cuvântul şi tot batem pasul pe loc. În schimb, sistemul privat s-a ajustat, deja, de mult. Partea tristă e că actualii conducători nu înţeleg că problema arieratelor trage în jos şi mediul privat, iar într-un final, tot satul va avea de suferit. Tot statul va trebuii să plătească mai multe ajutoare sociale.

Partea ceea mai tristă e că nu se întrevede vreo îndreptarea a situaţiei. Zeus chiar lansase zilele trecute ideea unui nou împrumut de la FMI. Încet, încet, ne îndatorăm mai mult şi tot noi va trebuii să plătim. 

Din păcate, nimeni nu se gândeşte la o migrare a sistemului de pensii public spre ceea ce înseamnă cel al pensiilor private. Si anume, ca banii contribuabililor să fie investiţi în depozite pe termen lung garantate de stat şi alte mecanisme de investiţii. 

Atâta timp cât lumea nu va întelege unde e adevărata problema, orice discuţie e derizorie. România nu îşi mai permite să fie un stat de asistaţi sociali.

În acest moment, remarc cum cei din PSD aşteaptă la cotitură să se scufunde de tot corabia marinarului. Din păcate, mai mult ca sigur ei vor fi marii perdanţi ai viitoarelor alegeri. Lumea va pune din nou botul la promisiunile lor electorale de doi lei, promisiuni bazate pe pomparea banilor statului în categoriile sociale defavorizate. Cel mai probabil, vor urma noi împrumuturi, implicit noi datorii.

România are nevoie de adevărate măsuri de dreapta... de investiţii şi creearea locurilor de muncă. Constat cu tristeţe că actuala guvernare nu apleacă urechia la adevăraţii patroni pentru a le asculta offurile şi sfaturile. Iar în acest fel, vom pierii pe limba noastră!

Agaugat în 25.09.2010: Ieri, Ponta şi ai lui au scos la rampă o idee de-a dreptul tâmpită. Un om mult mai priceput decâr mine în ale economiei a detaliat problema aici. Încă odată se dovedeşte că "stânga" în România trebuie să rămână în opoziţie şi să facă genoflexiuni!

Din seria "tăiăm şi apoi măsurăm" - impozitarea programatorilor

"Domnule deputat, e clar că ideea asta aduce bani mulţi la buget, dar e foarte greu de implementat aşa. Aveţi ceva împotrivă dacă o facem cu impozitare zero? Că, după simulările noastre, statul ia şi mai mulţi bani şi ne e şi nouă mai uşor…”. 

Din aceea zi, industria a crescut constant. Programatorii n-au mai părăsit ţara precum migratorii. De la modelul de outsourcing am trecut uşor-uşor la cel de fabrică de soft şi acum urma să facem trecerea către cel de centru de R&D. 

Firma la care lucrez eu deţine deja un centru de cercetare şi dezvoltare iar salariul meu e negociat în valoarea netă. Deci, atât timp cât firma are taraba în Romania (din fericire e firmă romanească) şi sunt angajatul lor eu nu voi fi afectat de o astfel de schimbare. Totusi, industria IT şi bugetul statului vor avea de suferit în urma anulării scutirii de impozit.
Mai jos, voi enumera câteva argumente pentru care o astfel de măsură din partea guvernaţilor ar fi una foarte neinspirată.

Iată câteva articole din ordonanţa conform căreia programatorii nu plătesc impozit. Totuşi, firma plăteşte  pentru ei:

Ordin nr. 250 din 31/05/2004

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 29/06/2004

Intrare in vigoare: 29/06/2004

privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator

Art. 1. - Angajaţii agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 7221, 7222), precum şi angajaţii persoanelor juridice române de drept public beneficiază de scutirea de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (4) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 

1. posturile pe care sunt angajaţi corespund listei cuprinzând ocupaţiile menţionate în anexa nr. 1; 

2. postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: centru de calcul, direcţie, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare; 

3. au diplomă de absolvire a unei forme de învăţământ superior de lungă durată, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, având înscrisă una dintre specializările: Automatică, Calculatoare, Informatică, Matematică, Cibernetică, Electronică, respectiv una dintre specializările cuprinse în anexa nr. 2, şi prestează efectiv una dintre activităţile prezentate în anexa nr. 1; 

4. angajatorul a realizat în anul fiscal precedent şi a înregistrat distinct în balanţele analitice, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract, un venit anual de cel puţin echivalentul în lei a 10.000 dolari S.U.A. (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit. 

Deci angajatorul trebuie sa obţină minim 10.000 USD pe cap de "vită" scutită de impozit. Statul îşi lua partea lui din aceşti bani. Pentru fiecare programator statul îşi lua 16% (1600 USD), cam 3,29*1600=5264 RON/an. Pe lună vin 438 RON. Programatorul nu plăteşte impozit, dar angajatorul cotizează cu 438RON la stat pe lună. Pe lângă acest impozit, indiferent de salariul programatorului (ex. 900 euro net) firma mai plăteşte angajatului CAS (pensi si somaj), dar şi CASS aferent brutului programatorului. Deci, din nou, o sumă importantă şi mult mai mare decât o plătesc mai multi angajaţi legal, cu salarii minime pe economie sau puţin peste.
Ce o să oprească angajatorul să declare venit 0 pentru fiecare vacă furajată? Firmele vor găsi o modalitate de compensare faţa de angajat, ele fiind singurele care au de câştigat.

De asemenea, dacă ai terminat una din facultăţile menţionate în ordonanţa mai sus menţionată şi te angajezi în departamentul IT dintr-o firmă oarecare non-software, NU EŞTI SCUTIT DE IMPOZIT. În cariera mea, am trecut şi prin astfel de firme şi chiar dacă eram încadrat ca informatician nu am fost scutit de impozit.

Deputatul Varujan Pambuccian menţionează chiar mai mult de două aspecte foarte importante care vor cântării enorm în efectele luării unei astfel de măsuri, total neinspirate:

"1. Vorbim de o investiţie foarte rentabilă şi nu de o subvenţie.

Din toate datele stânse de la companiile care o aplică rezultă că pentru fiecare leu pe care statul nu îl ia din salariul unui programator, statul câştigă din dările către bugetul de asigurări sociale şi din impozitul pe profit.

2. Vorbim de o măsură care a stabilizat forţa de muncă şi a adus investiţii mari în România.

Dacă în anul 2000 în jur de 70% dintr-o promoţie se angajau, stăteau puţin până îşi făceau un nume cât de cât şi plecau, sau plecau direct după absolvire, acum rata de migraţie este de circa 4%.".

O companie de IT de pe piaţa românească creează locuri de muncă adiţionale. Pe lângă programatorii scutiţi de impozit mai există programatori ce nu se încadrează legal, deci plătesc impozit, mai există personalul administrativ, mentenanţă, femei de servici, şoferi, paznici etc. De asemenea, astfel de companii încheie contracte cu diverse clinici particulare pentru medicina muncii, analize oferite angajatilor, fac team building-uri, etc.

Astfel, daca specialiştii din IT vor pleca, vor pierde doar ei? Mă indoiesc... Ei pierd doar pe moment. Dacă firmele care activează pe piaţa din Romania se vor retrage îşi vor pierde locul de muncă toti membrii personalului conex enumerat mai sus, iar programatorii vor caştiga şi vor trăii mai bine, dincolo de graniţele ţării.

O astfel de măsură nu avantajează deloc Romania, mai ales în condiţiile în care statul a băgat bani în pregătirea şi educarea celor care pleacă din ţară. În principiu, ne sabotăm singuri.

Cea mai proastă alegere e să se scoată reducerea de 16%. IT-ul este pe moment printre singurele (dacă nu singura) industrie cu care suntem cunoscuţi în afară. Printre singurele industrii în care mai avem un cuvant de spus. În rest, am devenit ce se şi doreşte... o economie de consum.

Update 08.11.2010: Iată un motiv în plus pentru care menţinerea măsurii de neimpozitare a programatorilor creează locuri de munca şi aduce bani la buget.

Starea naţiunii, în versuri

Respect!

Bazar pentru enoriaşi

Joi, în drum spre job mi-a fost dat să văd un lucru ce, oarecum, m-a scandalizat.

Pe gardul biserici din Piaţa Sinaia era o pânză ce anunţa un bazar de haine ce se desfăşura în curtea biserici, lângă casa parohială.

Mă întreb, cât mai durează până când se va repeta o scena biblică, celebră. Aceea şcenă în care Isus, deranjat de negustoria ce se desfăşura în Marele Templu i-a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu, răsturnând mesele şi scaunele: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari".

Nu am nimic cu cei ce vând sau cumpără din magazine second-hand, dar găsesc total nepotrivit ca un astfel de bâlci să se petreaca chiar şi în curtea biserici.

Multumesc, Mile!

Cazul lui Daniel a unit foarte multe persoane din diferite medii sociale, de la colegi de breaslă, la ziarişti şi până oameni simpli. Cu toţi ne-am implicat, mai mult sau mai puţin, fiecare în modul său. Am fost plăcut surprins şi m-am alăturat iniţiativei lui Mile, privind evenimentul dedicat strângeri de fonduri pentru transplantul lui Daniel.

Sătămâna trecută când tocmai s-a realizat transplantul lui Daniel, tot prin intermediul blog-ului său am aflat despre nenorocirea ce s-a abătut asupra lui Mile. Era internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, în comă indusă, cu insuficienţă renală şi septicemie. :(

Din păcate, complicaţiile diabetului său i-au fost fatale...

Dumnezeu să-l odihnească!