Cand halatul de farmacist nu se merita

De fiecare data cand ma trimite sotia la farmacie, merg cu o anumita retinere pentru ca, mai intotdeauna, nu se va gasi ceva din ceea ce caut sau farmacita(ul) va incerca sa-mi ofere politicos alternative mai scumpe. Ba chiar imi va oferi produse in plus. De exemplu, nu vor ezista sa-ti propuna pro-biotice daca iei vreun antibiotic. Ca deh, poate iti mai vinde ceva! ;) De parca esti batut in cap sa iei antibioticul pe stomacul gol si de iaurt n-ai auzit.

Avand o farmacie Dona foarte aproape de job am dezvoltat o "relatie" mai aparte.

Azi, sotia ma trimite sa cumpar un "corector de cearcane". Ma nimeresc chiar la seful farmaciei si e ca si cum s-ar intalni tanda cu manda. Pune doi barbati sa discute despre chestiuni pur feminine si vezi ce-o sa iasa! :-))

Dupa ce mi-a prezentat niste variante imi da o "crema antirid contur ochi" de la Gerovital care "reduce ridurile, confera luminozitate". Totul frumos, iau restul produselor, plec acasa si aflu ca, de fapt, acel "corector" e un fel de creion. BETON! Get back!

Zic sa imbin placutul cu utilul, ma echipez si bag o alergare de trei kilometri pana-n Centru la farmacia respectiva. Ajung la farmacie si dau de "farmacista" Avram Lia care dorea sa-mi arate ca "merita" halatul de farmacist la farmacia Dona. Ii prezint produsul sigilat si chitanta.

AL: "- Trebuie sa veniti cu toate produsele. Nu va pot face stornarea fara restul produselor!" (De fapt, n-am chef...)

ME: "- Adica, daca bolnavul a luat o parte din celelalte medicamente nu mai faceti retur? Sunteti obligati sa faceti returul la produse in 30 zile lucratoare si eu am venit dupa nici doua ore."

AL: "- Avem niste "reguli" si nu putem face storarea fara sa aduceti toate toate produsele. Daca nu le mai aveti, ghinion!"

ME: "- Bine, sa vedem ce va zice ANPCul si sefii d-voastra despre aceste "reguli"!"

Nu in ultimul rand, sotia, medic de meserie, va radia de fericire sa le recomande produsele! Chiar era un caz exceptional cand avea nevoie de acest "corector" si am fost servit de farmacista mai rau decat as fi fost cu un dealer de tigari (nu fumez, dar imi imaginez ca-s mai amabili).
Sa vedem ce vor zice sefii si cei de la ANPC!

Concluzia in cazul farmacistei Avram Lia

Update: Am fost la farmacie tocmai la seful farmacist cu care discutasem cand cumparasem produsul cu pricina. Omul stia deja de poveste conflictuala dar am avut parte de-o discutie cat se poate de normala. Chiar glumeam ca am fost pusi amandoi intr-o situatie ingrata de-a discuta despre un produs pur feminin! Mi-a explicat ca din cauza faptului ca aveam reducere trebuia sa-mi faca stornarea pe toate produsele (chiar si cutii la o adica) si doar el poate face stornari.
Dar, doamna Avram in loc sa recunoasca ca nu are autorizatia sa faca stornari, si as fi inteles-o, a preferat sa fie cel putin ostentativa. Nu vad de ce s-ar rusina ca nu are drept de stornare!

Comunicarea e belea mare... si din pacate, chiar oameni care au zilnic relatii cu clientii nu inteleg importanta ei! O colega de-a sa care sustine c-a fost aseara in farmacie (desi n-am vazut-o dar putea fi "in spate") sustinea c-am fost obraznic. Voua vi se pare c-as fi avut vreo reactie deplasata la situatia data?
Degeaba i-am explicat colegei ca o explicatie onesta ar fi fost suficienta si nu o atitudine ostentativa. N-a inteles ideea nici spusa cu "subiect si predicat". In atare conditii, nu e de mirare ca va fi toata viata sa pe aceea pozitie. De fapt, ridica semne de intrebare cum de o ocupa si pe aceasta...

Capra vecinului din fotbalul mioritic

Avem o Liga 1 de fotbal de toata jena, eterna candidata la mediocritate cand face primii pasi in Europa. Si o singura echipa, Steaua, a scos capul constant pe acolo. In rest, doar tresariri spodarice, si cam atat... mult prea putin.

De-a lungul anilor mi s-a parut ca anual exista cate o candidata "predestinata" la titlu, candidata ajutata constant. Daca pe vremuri de trista amintire Steaua si Dinamo erau eterne candidate la aceasta postura, mai tarziu a venit tare pe turnanta CFRul din Cluj sau Galatiul aflat azi in faliment.

Anul acesta, cam toate astrele par a se fi aliniat pentru cei cu nume predestinat, Astra. 

In turul campionatului, Steaua a marcat TREI goluri valabile dar arbitrii au avut grija sa le anuleze pe toate si Astra castiga cu 2-0, cu o lovitura de pedeapsa acordata foarte usor. 

Au urmat alte doua meciuri directe Steaua - Astra si foarte posibil viitoarea campioana a fost pe nicaieri fiind invinsa. Sa vedem ce va fi in cele doua meciuri directe din aceasta saptamana (cupa Ligii si campionat).

Si pentru ca mediocritatea sa fie dusa la rang de arta, oamenii nu evolueaza si ramana la principiul prea impamantenit: "sa moara si capra vecinului".
Aseara, arbitrajul a lucrat discret, din nou, contra Stelei.

Daca cainii nu mai au un cuvant de spus prin Europa de destui ani, atunci singurul lor scop in viata e sa faca tot posibil pentru a incurca Steaua. Si asta cu riscul de-a sta "doggy style" cand vreo alta echipa mai rasarita are sanse sa se bata la titlu. Iar Negoita, patronul cainilor, in mediocritatea sa, radia aseara de bucurie caci a reusit sa ajute Astra. Cu atitudinea asta, cand vor mai juca prin Europa nu va fi o intamplare sa fie din nou eliminati de niste amatori. Ca deh, ei sunt obisnuiti cu rusinea.
De exemplu, la ultima disputa Dinamo - Astra, se vede cu ochiul liber cat de usor a marcat Astra primul gol, fara a stingherii atacantul si apoi totul a fost o formalitate. Alibec e suficient sa nimereasca poarta. Fundasii nu-l preseaza prea mult.

Cat despre Gigi, plateste, ca doar are de unde, tribut prostiei si inganfarii sale in materie de fini "antrenori", transferuri neinspirate cu foarte multi jucatori defensivi, dar nu in ultimul rand modului sau de-a fi si a umili orice jucator intr-o zi mai putin buna. Ca doar de aceea e cioban la origini...

Cand e vorba de meciuri europene eu ma bucur sincer de fiecare data cand o echipa romaneasca reuseste sa castige adunand puncte pentru coeficientul de tara. Doar asa am avea mai multe sanse sa fim mai bine reprezentati in Europa.

Cat timp nu vom scapa de metehnele urii fata de "aproape" nu vom evolua! Vom ramane sa jucam turca prin ograda noastra...

Turism? N-ai cu cine!

Din cand in cand politicienii nostri au tot felul de idei nastrujnice in promovarea imagii Romaniei pe partea turistica. Am trait sa vedem celebra frunza ultra-scumpa a lui hUdrea si recent cum intaiul plagiator al tarii i-a bagat la inaintare pe sportivii romani de clasa mondiala.

Numai ca, degeaba faci promovare daca serviciile sunt de toata jena! Oamenii iti vin odata, hai de doua ori... dar a treia oara sigur nu mai calca pe acolo.
Imi aduc aminte ca in vara lui 2005 mersesem la Mamaia in concediu si efectiv m-am simtit umilit pe banii mei! In acelasi an, in luna mai fusesem la un curs in Munchen si la cat de frumos se purtau angajatii hotelului ma intrebam daca am ceva poleit pe haine si nu stiam. Revenit la malul marii, au tinut ai nostrii sa ma trezeasca la realitate: doua feluri de meniuri, furat la "bonurile de masa", lenjerie de pat neschimbata toata saptamana si o baie mediocra!

Am refuzat sa mai merg la Marea Neagra pana in vara lui 2011 cand de voie, de nevoie am cedat la insistentele sotiei si am mers cu copilul la Marea noastra. Alegand de aceasta data un hotel de patru stele dintr-un lant international, serviciile au fost dintr-o cu totul alta clasa. Deci se poate... Totusi, si atunci, cum in drumul spre Mare alesesem sa inoptam la Busteni, am avut parte de-o surpriza neplacuta: desi facusem rezervarea la Vila Caprioara cu o saptamana inainte, nu mare ne-a fost mirarea ca odata ajunsi la ea nu aveam pe cine sa contactam pentru a ne caza. "Gazda" a plecat la mare, a inchis telefonul si a lasat "afacerea" pe mana unei persoane ce nu era prezenta acolo. Incercand telefonic alternative in Busteni nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca multi hotelieri romani prefera sa ramana cu camere goale daca vrei sa te cazezi la ei doar o noapte! Ii intrebam, daca au rezervare: 

- Da! Cate nopti stati?
- O noapte.
- Ne pare rau. Nu rezervam doar o noapte.
In fine, intr-un final am gasit si ne-am cazat. In antiteza aceasta vara, in drumul spre Chamonix ne oprisem in Bavaria, intre Salzburg si Munchen la o casa de vacanta. Pentru ca rezervarea fusese facuta de-o prietena ce nu vorbeste germana, oamenii au chemat fica din Salzburg pentru a fi ghidul lor in engleza. Si asta, pentru modica suma de 65 de euro la un apartament de trei camere!

Anul trecut in Grecia alesesem un hotel prin booking.com. De la inceput am avut un schimb de email-uri cu angajatii hotelului in ideea de-a vedea ca acestia ne pot oferi mancare fara lapte pentru copil. Totul a decurs in cel mai profesionist mod. Pe toata perioada sejurului managerul hotelului si master-chef-ul ne-au intampinat si sfatuit ce sa-i dam si ce sa nu-i dam copilului de mancare. Schimbasem chiar din demi-pensiune in all-inclusive fara nici o problema. Apogeul a fost faptul ca din motive obiective am fost nevoiti sa plecam cu o zi mai devreme decat ne facusem rezervarea, iar managerul hotelului a acceptat sa nu platim aceea zi! Cati operatori turistici romani ar fi acceptat un astfel de lucru?! Cert e ca grecii ne-au cucerit si ii vom re-vizita in anii care vin.

Aceste povesti n-ar mai fi aparut in mediul online daca nu aveam parte de-o noua monstra de neprofesionalism pe meleaguri natale. Mai exact, ieri am zis sa urc cu familia spre Semenic: Valiug, Garana si Trei Ape. Odata ajunsi la Trei Ape, fiind prazul si neavand prea multe optiuni am zis sa luam pranzul la restaurantul "statiunii" si ulterior sa ne dam cu barca pe lac. Ne-am asezat la masa, am facut comanda si am asteptat... Si am asteptat! Timpul trecea, se facuse o ora si nimic cu comanda noastra. La un moment dat, la o masa auzim pe altii ca intarzierea comenzii e ceva comun pe acolo si caci la fel patisera anul trecut. Chelnarii treceau pe laga noi ca niste cai cu ochelari inhamati la caruta. Nu vedeau cand cineva le facea semn c-ar vrea ceva in plus sau sa-i intrebe ceva. Intr-un final, familia din dreapta noastra venita cu 10 minute dupa noi reuseste sa o prinda de vorba pe chelnarita lor si dupa ceva amenintari reusesc sa primeasca mancarea comandata dupa aproape o ora jumate. Desigur, meniul lor era unul cat se poate de banal: schnitzel cu ceva garnitura de cartofi dar si acesta unul mai mult rece.
Intr-un final reusesc sa-l prin si eu pe al nostru chelnar si acesta in naivitatea sa ne spune ca dupa o ora si 35 de minute i-a venit si randul comenzii noastre la bucatar. Avusesem sofisticata comanda: ceafa de porc cu mamaliguta si ciorba de legume (ne-a spus sa nu ne alegem ceva prea sofisicat ca nu au). I-am multumit frumos, i-am cerut nota pentru consumatia facuta si ADIO! La Garana tocmai se pregatea un festival si mancarea e deja gata. :)

Asa ca, daca vreti sa va testati nervii, alegeti cu incredere restaurantul Trei Ape si s-ar putea sa fiti bine antrenati pentru un record de rabdare in Guinness Book.
In atare conditii, dragi operatori turistici, unii chiar va meritati soarta! Si daca guvernantii l-ar plati pe Messi sa ne faca reclama, ar fi niste bani aruncati cat timp nu exista profesionalism si respect.

PS. Recomand mancarea de la Gasthof-Tirol din Valiug. Oameni seriosi si profesionisti! Deci, se poate.

Romania, tara unde curge laptele si mierea

Faptul ca de multe ori ce iei cu 1000 euro in Germania in Romania poate sa coste cu 3-400 euro mai mult (cel putin in cazul electronicelor) nu ma mai mira.

Totusi, azi am avut parte de-o noua surpriza. In recentul concediu petrecut in Chamonix cumparasem un bax de apa Vittel cu 3.2 euro de la un supermarket din buricul statiunii.
In aceasta seara, la un Kaufland din Timisoara am avut parte de un soc. Doar o sticla de apa Vittel costa 1.6 euro! Ca deh... romanii sunt oameni bogati si poate, chiar fuduli.

Nu e prost cine cere... 

Nu oricine ar trebui sa poata fi parinte

O vorba inteleapta spune ca parintii si locul unde te nasti nu tii poti alege. Mai trist e ca multi n-ar trebui sa fie parinti vreo data. Nu sunt detinatorul adevarului absolut dar lista cred ca ar trebui sa contina retardatii mintal, pedofilii, saracii cu duhul, dar si alte specimene. O specie mai speciala asupra caruia vreau sa ma opresc sunt imperecherile dintre aurolaci.
Da, ati citit bine… daca nu stiati, si “aurolaci” se inmultesc intre ei. Dupa ce ca majoritatea au avut o viata ce nu i-as dori-o nimanui, unii mai ajung sa se si imperecheze… Foarte probabil, accidental, dar totusi se intampla.

Un astfel de caz mi-a atras atentia l-am vazut in aceasta vara, in Timisoara, in perioada in care circulam cu tramvaiul: un “cuplu” de aurolaci asteptau un copil! Si asta, in vremuri atat de “fragile” in care fiecare cuplu se gandeste de mai multe ori daca isi permit sa creasca un copil. Multi sunt chiar nevoiti sa se limiteze la un singur copil din motive profesionale, financiare sau sociale. Ei bine, ai mei subiecti, probabil sunt intr-o “fericire” continua si n-au vreo grija.

Daca se naste viu, ce vina are acel copil ca s-a nascut din astfel de parinti? Ce viitor poate avea? Poate, in cel mai fericit caz la o casa de copii unde se stie ca nu-i cel mai bun loc sa cresti… Si asta daca daca macar ajunge sa fie nascut la spital si copilul se naste cat de cat sanatos.

Altfel, trist...

Fară maidanezi!

Nefericitul eveniment produs ieri cand viata lui Ionut, un copil de 4 ani, a fost curmata de-o haita de javre mi-a starnit un intens sentiment de revolta. Putea fi copilul oricaruia din noi sau chiar noi insine. 

De altfel, in mediile sociale online si nu numai au loc discutii aprinse intre tabara ce sustine protectia animalelor cu orice pret si cei care nu pot sa tolereze astfel de atrocitati. 

Vorba unui bun prieten ce-a muncit o vreme in Bucuresti: “in drumul meu spre munca, pe jos, intalneam mai multi caini decat oameni”. Nu ca in alte orase lucrurile ar sta cu mult mai bine. Intr-un articol de la money.ro postat in aceasta sera nu pot sa nu remarc o scena ce pare a fi din Timisoara, pe bulevardul Take Ionescu, o haita de maidanezi in fata Inspectoratului de Politie Timis.

Ascultasem azi online la o televiziune de stiri o interventie telefonica a unei botaniste de la Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor da vina pe bunica si gata: s-a spalat pe maini. Sa lasam maidanezii sa se inmulteasca?! De reactia primariilor, ce sa mai zic? Oprescu, dupa o nenorocire din 2010 cand o femeie a fost sfasiata de-o alta haita, a promis multe si se pare c-a facut NIMIC!

Tot zilele astea am aflat mai multe despre anumite ONG-uri mari „iubitoare de animale“ care papa bani frumosi in ideea de-a proteja animalele fara adapost, dar de fapt isi incarca lista de cheltuieli cu carburanti, detergent si alte nimicuri. Numai grijia patrupedelor nu o au. Le scapa de eutanasiere iar mai apoi le dau drumul. E si cazul fundatiei Caleidoscop din Bucuresti, fundatie care a salvat cainele suspect care l-a ucis pe Ionut, copilul de 4 ani. 

Cei de la ProTV au luat azi legatura cu individa care a salvat aceea javra de la moarte. Pe la minutul 2:25 putem s-o vedem.

"Teoretic trebuia sa am grija de el, practic nu. Pentru ca nu erau scosi pe nume propriu ci pe numele asociatiei. [...] Era o situatie de compromis, primaria stia, dar trebuia sa eliberam locurile. Am inteles ca s-a ajuns la moartea unui copil, dar asta a fost. A fost un accident. Eu am constiinta curata si ma ocup in continuare sa salvez animale".
Nu-mi pare ca aceasta individa ar avea ceva in comun cu notiunea de familie intemeiata si copii. 

Cat de cretina trebuie sa fi sa debitezi asa ceva?! Imi da impresia ca aceasta nefericita se mapeaza perfect pe ideea enuntata de Radu de la piticigratis.com: “E vina muierilor proaste care protestează împotriva eutanasierii. Pentru că ele iubesc câinii. Pentru că sunt ultimele scursuri umane care nu pot primi afecţiune de la un seamăn şi o primesc de la câini. Că animalele simple îţi dau afecţiune contra hrană şi protecţie. Nu au nevoie de mai mult. Nu îşi dau seama că eşti un om prost şi de căcat. Nu le pasă.

Ştiu că în lumea imaginară în care trăiesc toate femeile proaste există o soluţie fericită în orice problemă. Dar aici nu e. Sunt două nasoale. Ori omorâm 100 000 de câini, ori mai omoară ei din când în când câte un copil. 

Alegeţi o opţiune dar fiţi conştienţi de responsabilitate. Pentru că moartea acelui copil e cauzată de muierile sensibile care s-au opus omorâtului de câini vagabonzi. Sigur. Împart vina cu conducerea incompetentă, bunica inconştientă şi soarta. Dar e şi vina lor că a murit un copil.”

Daca am fi o tara bogata ne-am permite o campanie de sterilizare in masa si tinerea cainilor in adaposturi. Cum cainii nu au o viata foarte lunga, incet, incet numarul maidanezilor s-ar decima. Dar cum nu suntem, nu avem de ales decat solutii mai radicale.

Si chiar daca am mai auzit discursuri pro-eutanasiere de genul la Basescu inca nematerializate, sustin intru totul ideea. Daca intr-un interval de timp 2-4 saptamani nu sunt revendicate de cineva atunci: pa pa!

Numai in pielea parintiilor lui Ionut sa nu fi!
Iubesc cainii si am crescut cu cel putin un caine pe langa casa parintilor. Dar asta, nu ma face sa iubesc maidanezii ce uneori cand fac jogging ma fac sa ma opresc sau cand sunt cu copilul sa caut a-i ocoli.

Update: Pe "marii iubitori" de patrupede maidaneze ce-s foarte vocali in aceste zile ii invit sa vada cum trateaza occidentalii problemele. Cine-i iubeste atat de mult, nu-i opreste nimeni sa-si umple casa cu maidanezi. Dar sa nu-i mai vedem pe drumuri. Si pentru ca, poate, pe multi nu-i vor convinge aceste informatii, ii invit sa priveasca aceste scene:

Nu-i doresc nimanui sa fie in pielea parintilor lui Ionut!

Oamenii de langa noi

Azi am profitat de vremea excelenta pentru jogging si am admirat strazile destul de pustii din cateva cartiere timisorene. In mod normal, intr-o astfel de zi singurul lucru inedit ar fi peisajul rarefiat de pietoni si masini. Asa a fost si pentru mine o buna parte din distanta parcursa.

Ajuns in zona Complexului am avut parte de-o scena care mi-a cam stricat buna dispozitie.

Imagineza-ti o femeie cu parul carunt, trecuta de ani buni la pensie, intr-un halat simplu, cu o bata si o plasa de plastic alaturi. Poate fi chiar mama sau bunica oricaruia din noi. Doamna respectiva era langa un tomberon deschis si savura de zori o felie de pepene rosu (lubenita) deasupra acestuia. Desi foarte probabil felia respectiva era alterata, doamna respectiva o savura cu atat de multa pofta incat m-a facut sa ma intreb: oare cand am mancat ultima data ceva cu atata pofta?

Apoi, trecand pe langa dansa cu capul in pamant ma gandeam: In ce lume/tara traim?! 

Pentru ca nu aveam nimic cu mine, nici macar un leu, mi-a fost rusine c-am putut face doar atat…

Parcagii cu dizabilităţi

Din seria, să luăm atitudine, prezint câteva poze făcute recent prin parcările timişorene. 

Poate, făcând publice ispravile lor, vreodată ele ajung să fie văzute de alti astfel de participanţi la trafic şi vor fi mai atenţi. Drept urmare, zic să-i facem cunoscuţin la rubrica "rușinică".

Într-o sâmbătă de toamnă, la mijlocul zilei când locurile libere erau pe alese în parcarea subterană a mall-ului din Timişoara, unora le era greu să se deplaseze cel mult 100 de metri în plus.  Drept urmare, mertită să facă parte din categoria celor cu dizabilități.

Tot într-o sâmbătă, în parcarea Kaufland din zona Calea Șagului din Timișoara unei doamne îî fusese greu să parcheze un uriașul Smart.

Mai târziu, părăsind parcarea, am remarcat că oamenii au terminat cumpărăturile.

Tot la capitolul handicapați, în parcarea Realului din Calea Aradului locurile speciale sunt ocupate mai tot timpul. Într-o joie seară de noiembrie am dat de acest specimen.

Adevarată artă a parcării, nu alta...

Au mai trecut cateva săptămâni și X5-ul e tot acolo. Nu cred că mașina a fost stârnită din loc caci ea e la datorie și în aceasta săptămâna, alături de alti "handicapați". De menționat că existau destule locuri libere și curățate de parcat.

Un prieten, povestea că la Iulius Mall din Cluj mașinile de pe locurile de handicapați erau ridicate. Azi am ratat ocazia de-a verifica ce s-a întâmplat la mall-ul cu același lume în Timișoara. Pe la ora 15 când ajunsesem acolo era eXtreeem de aglomerat. După ceva eforturi, m-am bucurat c-am prins un loc în parcarea subterană ș-am fugit la cumpărături.

Update: N-a trecut mult timp de la publicarea acestui articol si la prima vizita in Kaufland am dat de alt ghertoi handicapat. Confirm faptul ca si Dacia Duster era tot pe un loc de handicapati. Eu gasisem foarte usor loc, vreo 10 locuri mai la stanga.

"Fără cuvinte" via BUG Mafia feat. Loredana

Orice asemanare cu realitatea zilelor noastre in Romania e o simpla "intamplare".

Versurile spun totul despre partea neagra a societatii romanesti.
Ca parinte ii urasc pe cei ce-si bat joc de viata copiilor!