Bega Bulevard 2014

In caz ca n-ati ajuns prin Timisoara uichendul trecut sau ati ratat momentul culminant al festivalului Bega Bulevard 2014, amatorul din mine a facut un scurt montaj cu, poate, cele mai importante momente.

Varianta cu sunetul original se gaseste aici.

Du-ti copilul la circ

Daca esti timisorean sau ai drum prin Timisoara zilele aceastea si inca nu ti-ai dus copii la circul Las Vegas iti recomand s-o faci.

Aceste zile a poposit la Timisoara circul Las Vegas si sambata dimineata ma trezisem cu un apel de la un prieten ce imi propunea sa scoatem copii la circ. Initial am ezistat dar ulterior am acceptat invitatia sa si cred ca i-am facut o mare bucurie copilului. Atmosfera a fost una foarte placuta si copii s-au simtit excelent.

Spectacol a durat aproape doua ore cu o pauza de 15 minute, timp in care copii s-au putut plimba cu poneii sau sa faca poze cu camila. Oamenii mi s-au parut niste profesionisti si am ajuns la final sa concluzionez ca spectacolul a facut toti banii.

Fa sport!

In aceasta dimineata am dat de un filmulet foarte pertinent si cred ca merita sa fie mai bine cunoscut. Iar daca te simti cu musca pe caciula, ar fi bine sa iei cat mai curand masuri! :-)

Din fericire, eu am scapat de astfel de scuze. Dar pe acest subiect voi dezbate in alta postare.

Despre câini și civilizație

Alergand in aceasta seara si fiindu-mi proaspat in minte evenimentul nefericit cu maidanezii, mi-am amintit de o intamplare destul de recenta ce-am publicat-o doar pe Facebook la momentul respectiv. La inceputul acestui an am petrecut o perioada intr-un oras din Nordrhein Westfalen, Germania. Cum ar zice neamtul "der Nähe von Düsseldorf".

In aceea duminica scriam pe wall-ul meu:

Azi am alergat 4.5 km printr-un cartier de case. Din cand in cand mai trecea cate o masina. Si totusi, era atata liniste...

Am intalnit multi oameni aflati la vastra a treia. Unii cu consoarta la brat, altii cu un carucior de care se sprijineau sau in care se deplasau.

Am intalnit si sase caini mari, dar n-am avut vreo emotie.

Acesti caini aveau 5 stapani. Stapanul cu doi caini mi s-a parut cel mai grijuliu. Intrase pe-o alee mai ingusta si vanzandu-ma venind din fata s-a dat inapoi si a ferit cainii de mine.

Grija respectiva n-a fost o intamplare. Si ceilalti au fost cat se poate de atenti cand am trecut pe langa ei.

Frumos cartier, linistita atmosfera... civilizatie! Nici urma de maidanezi!

Revenind pe meleaguri mioritice, desi in seara asta am mai intalnit concetateni cu patrupedele la plimbare, nu pot sa spun c-am vazut aceeasi grija pentru semeni.

Viață mai bună

Pentru o viața mai bună recomand vizionarea și aplicarea intensă a ideii din următorul filmuleț.



Succes! :)

Lectie de bunic

Ieri am fost de "gardă" și mersesem în același parc atât dimineata cât și seara.

De dimineață văzusem un bunic mai aparte cu o mogâldeața de 11 luni dar, desi l-am ajutat la adunarea jucăriilor, n-am apucat să-i aflu povestea căci eram prea ocupat cu odrazla mea și aceștia plecaseră mai repede.

În sesiunea de seară, bunicul respectiv a revenit cu juniorul și am aflat câte ceva despre povestea sa.

Deși are amputate ambele picioare din cauza unei boli grave la o vârstră destul de fragedă, acest bunic iese zilnic cu nepoțelul în parc. În timp ce unii părinti sau bunici fug de responsabilitatea îngrijirii odrazlelor, acest domn merită tot respectul pentru tăria de caracter și modul în care are grija de al său urmas. 

Mă înclin!

007 Skyfall şi cârcotaşul din mine

Citeşte acest articol doar dacă ai văzut deja filmul sau nu eşti interesat să-l vezi. Altfel, te rog, revino dupa ce-l vezi. E păcat să-l ratezi sau să-ţi creezi o imagine preconcepută. Eu, de exemplu, am refuzat sa ma uit la un articol despre cum e facut, inainte de a-l vedea in cinematograf.

Preambulul din Skyfall e promitator: James Bond, aflat în luptă cu un individ pe un tren de marfă, e împuscat în piept de-o colegă și acesta cade implacabil într-un râu peste care trecea trenul de la o înaltime de cel putin 20 de metri. Inconştient, acesta ajunge să cadă într-o cascadă și metaforic e tras de-o mâna la fund mai rau ca o jucărie de pluş.

Filmul începe și nu după mult timp îl vedem pe Bond cum se reface la malul mării cu wishkey si ceva sex (probabil în Turcia căci la Istambul începe povestea). Aflat la un bar, Bond află de la TV de-o explozie la sediul MI6 din Londra şi se întoarce acasă unde întrebat fiind unde a disparut zice sec… “Enjoying death”.

Cum-necum aceasta reuşeşte să se facă cu o noua misiune în Asia si în pachetul pentru misiune primeste un pistol ce-i recunostea amprentele sale si deci numai el îl putea folosi.

Ajuns în Shanghai, acesta îsi reîntâlneste “prietenul” de pe tren si reuseste sa-l anihileze. Nu înainte ca acesta să-si împuste ținta pentru care urcase câteva zeci de etaje într-un bloc vecin. Scena cu victima respectivă e de-o penibilitate incredibila pentru un film de talia 007. Practic, tinta vine ca un miel la tăiere. Se pune pe un scaun cu spatele la snipper și asteaptă ca cineva sa descopere un tablou pretios.  Desigur, Bond reuseste sa-l omoare pe individ dupa acesta scena cu țintă fixă.

Şi pentru că era nevoie si de cel puţin o femeie sexi în film, odată cu scena tabloului apare în peisaj madam Sévérine (pe numele real Bérénice Marlohe) ce se afla la maxim 5 metrii de mielul luat la tinta de snipper.

Acţiunea se mută într-un casino din Macao unde Bond revendică premiul lunetistului și al naibii ca Sévérine este prezentă. Ba chiar e și partenera unei mari “scule”. Ca în filme (cum altfel?) între cei doi se aprinde instant o idilă și Bond o vizitează într-o oră pe vaporul personal unde au si ei o noapte furtunoasă. Si asta, nu înainte ca Bond să execute niste bodygardzi în cazino. 

Cel mai tare în clanţa bodyguard cade împreună cu Bond într-o incintă cu ceva reptile a la crocodili și aici are o luptă între cei doi. Badea Gardul reușeste să ia pistolul minune cu amprente si încearcă să-l împuste pe Bond. Când tot se straduia el pe acolo să tragă, e prins de un picior de un crocodil si e tras într-un loc întunecat cu tot cu pistolul minune. A doua zi, după noaptea furtunoasă cu Sévérine, când Bond se afla pe-o insula pustie acesta avea pistolul la datorie. Superb nu? L-a recuperate dintre crocodili. :))

În continuare filmul nu duce lipsă de clasicele scene a la 007. Finalul, ne aduce eroul negativ într-o forma de zile mari. Acesta scapă doar cu câteva zgârieturi dintr-o explozie de butelii într-o casa lânga care se afla iar Bond revine de pe fundul unui lac înghetat cam uscat la fata si par. Desigur, binele învinge si Bond revine pe cai mari și ne așteaptă noi misiuni.

PS. Dacă am fost prea rău sau mi-a scăpat ceva, plizz let me know. :)

Cu siguranţă noul film Skyfall din seria 007 James Bond încântă multă lume aceste zile în cinematografele din întreaga lume şi există foarte multe păreri pozitive. Pozitivă e şi a mea, doar că aşteptam mai multe de la film şi sunt puţin dezamăgit de anumite scăpări  şi "trageri de păr". 

Despre SMURD si Raed Arafat

Să cunoaștem mai bine începuturile SMURD și pe doctorul Raed Arafat dintr-o prezentare TEDx:

Citind în ultimele zile evz.ro și ale colegilor de la capital.ro tind să dau dreptate celor ce susțin că aceste ziare sunt doar niște vuvuzele... iar reacția românilor începe să se intensifice.


Florin NEGRUTIU editorialist Gândul.info sintetiseză o față a conflictului mult discutat din aceste zile: Câte "eforturi uriase" n-a depus în acesti ultimi ani statul pentru a cheltui "banii românilor" pe lucruri care nu exista?! Traian Basescu stie asta, stie ca serviciul poarta semnatura unui om concret, cu nume si prenume, care a avut nu doar viziunea, ci si încapatânarea si îndârjirea de a o pune în practica. Si asta îl roade.
Pentru ca în România, când cineva face ceva, se gasesc nenumarati oameni de bine care sa-i dea la cap. Asa e felul unui popor care traieste satisfactia suprema atunci când "moare si capra vecinului".

Animaţii 3D la Timişoara

Sâmbătă seara, în Piaţa Unirii va avea loc un Spectacolul de animaţii 3D. Proiecţiile vor fi făcute pe faţada clădirii Palatului Baroc, Muzeul de Artă din Timişoara. (alte detalii pe www.tion.ro)

Sper ca poloaia anunţată în weekend să nu strice spectacolul!

Update: Vremea a fost de partea noastra si am avut parte de un spectacol senzational!

Încă o bucată cu stream de full-HD:

04.08.2011 Noaptea trecută, echipa BordosArtworks a uploadat pe canalul lor de youtube o nouă filmare.

Românii au milă

Am fost şi eu un telespectator al celebrei emisiuni "X-Naţiune are/au talent" varianta "Românii au talent".

Întotdeauna am văzut în Pro TV ceea mai bună televiziune de divertisment din România. Şi în cazul acestei emisiuni ştacheta a fost ridicată foarte sus, dar din păcate doar până în finală.

Cam toţi finaliştii ş-au câştigat pe merit locul, poate mai puţin "marele" câştigător. Prima apariţie din calificări a lui Adrian Ţuţu mi-a plăcut... atât sunetul melodic cât şi mesajul. În semifinală nu a strălucit iar în finală a fost de-a dreptul fad. Acelaşi mesaj obsedant şi dus la extrem. Ăsta mai are puțin și îl depășește pe Avram Iancu la patriotism. 

Nu am nimic cu Adrian, dar au fost finalişti mult mai talentați și buni decât el:  trupa Ballance, Narcis Ianau, Cosmin Agache, Stefan Florescu sau Valentin Dinu, etc. La ei s-a văzut cu adevarat talent. 

Am multe semne de întrebare legate de corectitudinea rezultatelor. ProTV, ca și restul televiziunilor, nu a fost transparent. Dacă într-adevăr acesta a fost rezultatul real al voturilor atunci românii au rămas aceleași gâște emoționate duse de cioc cu niște vorbe iefnite. La fel fac și în perioadele electorale. Tind să cred că el a câștigat datorită poveștii sale triste și nu datorită talentului excepțional.

În altă ordine de idei, din nou s-a câștigat la Loto cu ocazia unei mari sărbători. Al naibii coincidență că marile premii se câștigă doar de sărbători. Ce s-ar face Loto dacă românii nu ar mai juca săptămânal?

Update: Iată și niște opinii mai avizate.

Timisoara Nightlife

O prezentare multimedia a vietii de noapte din Timisoara.

Salvează vieţi!

Cu ceva timp în urmă ciripeam pe twitter.com despre o MARE DOAMNĂ dr. Margit Şerban:

Acum un an scriam pe blog despre situaţia unui coleg ce a fost nevoit să apeleze la serviciile unei clinici din Italia. Fireşte costurile au fost de câteva ori mai mari decât ar fi fost la noi. Din fericire, Daniel este alaturi de familia şi operaţia sa a reuşit.

Putem să dăm o mână de ajutor la înfinţarea primului Centru de Excelenta  în tratarea cancerului la copii din România  participând la campania Salvează Vieţi.

Yahoo - Trail of Tiles

Iata cu ce se distreaza unii colegi de breasla:

S-a mai dus un GENIU

Poezia "Soferul si nevasta-sa":

Ne urcasem cu toţii în autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cântasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.


Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.


Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai lăudăm,


Cal încurcăm la condus.
În fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.


Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.


Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, în care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele înghesuite între sine
Şi aceeaşi reţea.


Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din mână,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Rămâi între noi,
Bravo,
Ura,


Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi începusem să-l încomodăm,
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai încomodăm la condus,


Dar să-şi ia şi nevasta lângă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie,
În cabina lui blindată!


Ce hotărât conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude în toată maşina o muzică eroica,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.


În autribuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am început să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De pâine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am început să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dărâmat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
Începem să coborâm,
Şi bineînţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice coborâre,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni în autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am îngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
În cabina blindată,
Se uită doar înainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.

Autor Adrian PĂUNESCU, 12/13 iulie 1987. Dacă cineva nu s-a prins cine e şoferul, îi mai dau două indicii: N. C. sau "odiosul".

Ieri, a fost condus pe ultimul drum şi înmormântat cu onoruri militare. Acum trupul său e aşezat în cimitirul Bellu alături de ceea mai mare pleiadă de personalităţi ce le-a dat acest popor în ultimele două secole. 

Păcat că s-a adeverit, încă odată ideea, că ştim să ne preţuim valorile doar atunci când ele nu mai există printre noi.

DUMNEZEU SĂ-L IERTE! FIE-I ŢĂRÂNA UŞOARĂ!

Realizări în infrastructura rutieră - una albă, alta neagră

Ultima dată când am fost la părinţi am ales traseul Timişoara - Lugoj - Caransebeş - Haţeg. Traseul Timişoara - Lugoj a fost excelent! Chiar şi traversarea Lugojului a fost de vis, căci am facut-o pe proaspăta centură inaugurată de Boc şi Berceanu cu surle şi trâmbiţe.

Mă bucur că la jafurile din bani publici din România lui 2010, mai există şi lucruri ce se fac la preţuri europene. Mă întreb cum poate să coste alte lucrări sfidător de exagerat în comparaţie cu aceste preţuri normale.

Călătoria plăcută a fost întreruptă la ieşirea de pe centura Lugojului. La nici 1 km de Lugoj m-am trezit cu un drum de pietre format din vechiul asfalt mai rău ca un drum de ţară pietruit... mai rău decât drumul pe care bunica merge la prăşit. Distracţia a durat apoape până în Caransebeş, întâlnind şi clasicele semafoare, dar  apoi drumul a fost de vis.

Edilii din Timişoara, nemulţumiţi fiind de stadiul lucrărilor de infrastructură au decis să amplaseze camere video pe şantierele din oraş. Nu sunt sigur dacă ideea s-a şi materializat în anumite colţuri ale oraşului, dar cu siguranţă ea nu s-a materializat la lucrările pod-ului din Calea Şagului. Cred că se lucrează de cel puţin doi ani la acest pod şi lucrările sunt departe de-a fi terminate.

Într-o dimineaţă, pe la 10, înainte de job am trecut pe acest pod şi din mers am imortalizat două poze cu colegii lui Dorel.

Pe Dorel, nu am mai apucat să-l pozez, dar mă puteţi crede pe cuvânt că era la datorie. :)

Doua lucruri bune

Ieri am aflat doua lucruri interante, ce m-au bucurat.

Primul este legat de iniţiativa europarlamentarului Sebastian Bodu de-a cere Parlamentului European înlocuirea termenului de "rom" cu cel de "ţigan".

"Inlocuirea termenului de rom este justificata de europarlamentarul roman prin confuzia pe care cuvantul respectiv o creeaza, acesta facand trimitere atat la poporul roman cat si la locuitorii orasului Roma.

Sebastian Bodu arata ca aceasta confuzie este regretabila atat pentru romani, pentru locuitorii Romei, dar si pentru reprezentantii unei minoritati numeroase a Europei, a caror identitate se pierde.". 

Alte detalii se găsesc aici.

Sper ca această măsură să fie luată în seamă cu adevărat de europeni şi să dispară falsa apreciere "rom"="român".

Al doilea lucru este legat de faptul că Emil Boc a fost lovit de un OZN şi a avut câteva revelaţii despre câteva măsuri mai inspirate. Boc a anunţat miercuri eliminarea impozitului minim începând cu 1 octombrie.
Nu-mi vine să cred că în sfârşit a avut şi el o mică revelaţie. Criticasem şi eu acest impozit într-o postare anterioară.
După cum spunea cineva, la cât dezastru a făcut până acum acest liliputan, orice anulare a măsurilor sale dezastruase e mană cerească.
Alte detalii se găsesc aici.

Adio InfoPro!

Până în această lună, radiourile mele preferate din România au fost în ordinea de pe podium: Guerrilla, InfoPro, Europa FM, urmate de Magic (online).
În Timişoara, Guerrilla e radioul ce-l ascult cel mai  mult când sunt la volan. Deseori, ascultam şi InfoPro. Aceeaşi poveste la job sau acasă unde ascult online, alături de radiouri externe. Cum radioul maşinii mele schimbă frecvenţa automat în funcţie de postul memorat şi selectat, în ultima vreme am constatat că radio InfoPro se auzea tot mai prost şi culmea, era frecvenţa de 88.5 FM, frecvenţa pe care ascult InfoPro când sunt pe la părinţii soţiei, în Reşiţa.

O vreme, m-am mulţumit să schimb rapid înapoi pe Guerrilla sau Europa FM.
Ieri dimineaţă, am zis să dau o scanare de posturi şi culmea... la frecvenţa InfoPro din Timişoara (91.3 FM) aud un jingle radio cu ProFM!!!

Am ascultat puţin şi când am auzit clasicul ritm comercial şi trecător, am revenit la Guerrilla. În această seară, am zis să văd ce s-a întâmplat cu InfoPro şi neplăcută mi-a fost surpriza când am constat că:

Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM.

Nefericitul evenimentul s-a produs pe 12 septembrie. 

Cineva aducea aminte de titlul unui album al celebrei trupe Paraziţii: "Tot ce e bun trebuie sa dispara"! Încă-odată, aceşti inteligenţi băieţi spun tristul adevăr.

Artizanii marii schimbări argumentează cu faptul că vor să extindă reţeaua ProFM:

"Pro FM preia rețeaua de licențe a stației InfoPro, care devine de săptămâna viitoare doar un brand de știri radio, scrie Adplayers. Practic, pe licențele rețelei naționale InfoPro se va auzi postul Pro FM. Brandul InfoPro va fi folosit pentru știrile Pro FM."

Păcat! Au pierdut ceea mai mare parte a ascultătorilor intelectuali. Cel puţin 90% din comentariile apărute la articolele online pe această temă condamnă proasta decizie luată de cei din "ograda" PRO.

Am încercat să ascultat timp de o ora "noul" ProFM. Din păcate, muzica e departe de ceea ce difuza InfoPro. E în ceea mai mare parte zbenguiala comercială marca ProFM, ZU, 21, Kiss.... muzică plină de "hit-uri" valabile o vară. 

Pe viitor, mai mult ca sigur, dacă nu am ce să ascult de calitate, în maşină, voi comuta pe CD Player.

Update: Multumesc lui Andreidl şi MixMusic-Piteşti pentru un excelent remember al unei muzici şi sunet de super-calitate:

Reclama Orange - Everybody

Întotdeauna mi-au placut piesele reclamelor de la telefonia mobilă. În această perioadă, o reclamă de la Orange are pe fundal o piesă la fel de minunată şi azi un prieten mi-a zis bucuros că după ceva eforturi a găsit cine cântă piesa şi cum se numeşte.

Piesa e cântată de Ingrid Michaelson şi se numeşte Everybody:

nJoy! :-)

Fara griji - Nick Vujicic

Azi, un prieten mi-a adus aminte de un personaj care stârneste admiraţia oricui, într-un mod unic. Deşi nu are mâini şi picioare, Nick Vujicic reuşeste să ne ofere adevărate lecţii de viaţă, de tărie şi caracter oricui doreşte să-l cunoască.

În ciuda handicapurilor sale, Nick reuşeste să se bucure de viaţă într-un mod aparte. Într-un mod, în care puţini dintre noi reuşim să o facem.

Să încercăm să ne bucurăm mai mult de viaţă şi de fiecare clipă liberă, ca şi cum ar fi ultima...

Update 12.04.2011: Un interviu cu Nick ce nu trebuie ratat: http://www.evz.ro/detalii/stiri/nick-vujicic-nu-are-rost-sa-te-plangi-pentru-ceea-ce-n-ai-ci-sa-vezi-ce-ai-926612.html

Cel mai lung meci de tenis # 2010 Wimbledon John Isner Vs. Nicolas Mahut

Ieri s-a disputat cel mai lung meci de tenis din toată istoria tenisului. Meciul se va continua azi.

În calificările turneului de la Wimbledon 2010, meciul dintre Nicolas Mahut (FRA) şi John Isner (USA) a intrat în istorie. Meciul s-a desfăşurat timp de 9 ore şi 58 de minute şi va continua şi azi.

S-au depaşit nişte recorduri uluitoare:

- Ceea mai lungă partidă din istoria tenisului. Precedenta a fost de şase ore şi treizeci şi trei minute şi s-a dispotat între Fabrice Santoro şi Arnaud Clement, la Roland Garros 2004.

- Ambii jucători au depăşit deja recordul de aşi realizat de Ivo Karlovic (78 în 2009)

- Meciul cu cele cu cele mai multe game-uri a fost de 112 game-uri. Şi acest record e depăşit.

Detaliile meciului se găsesc deja la loc de cinste pe Wikipedia:
http://en.wikipedia.org/wiki/2010_Wimbledon:_Mahut-Isner_match.

Vor continua să fie updatate.

Şi meciul continuă, azi!

Fie ca, cel mai bun să câştige!

_______
Late edit: Şi câştigătorul este John Isner 6-4, 3-6, 6-7, 7-6, 70-68. Felicitări ambilor jucători!
Durata totală de desfăşurare a meciului a fost de unsprezece ore şi cinci minute.