Bani moca

Când te duci şi-ţi deschizi un cont sau mai multe la o bancă eşti întâmpinat cu zîmbetul pe buze. Dacă mai creezi şi un depozit frumuşel la ei, mai că le vine să-ţi ofere şi o cafea. Că doar nu degeaba banii tăi vor fi rulaţi şi ei îi vor înmulţi. Vorba unui prieten: "Banca nu e o societate de caritate".

Totuși, de ce la mai toate băncile închiderea unui cont este o adevarată aventură şi te loveşti de beţe-n roată? 

Pe concret, până luna trecută salariul mi-l primeam la o bancă grecească. Întâmplarea face că eu deja aveam un cont de depozit la ei. Totul frumos până în vară când, pe fondul situaţiei economice elene, am decis că e mai bine să dorm mai liniştit. Cu riscul de a-mi înjumătăţii dobânda la depozit, am mers la o bancă mai sigură.

După umila mea părere, tot această bancă elenă are ceea mai ridicolă soluţie de Internet Banking. Îmi făcusem cerere de acces la acest serviciu, primisem user, parole, tra la la.
Bomboana de pe colivă am mâncat-o ulterior. Aplicaţia lor merge doar cu cel mai insecure şi expus la exploit-uri browser: Internet Explorer. M-am pus să-mi instalez certificatul digital pe IE 8 în Windows 7 pe calculatorul de la lucru. Totul frumos, setări, bla bla. Când să mă loghez în cont: box! Nu mă puteam loga în cont. Am reluat procesul de instalare după manualul lor de două ori şi nimic. Aceeaşi poveste acasă.

A doua zi dimineaţa, am fost prezent la bancă şi am anulat contul de Internet Banking. Mi-e greu să descriu ce faţă a făcut Truţi în momentul în care a vazut că închid contul a doua zi.

Din fericire, luna trecută s-a ivit ocazia de-a scăpa de această mirifică bancă. Am putut alege din ofertele a şapte noi bănci. Desigur, am "evadat" şi partea distractivă abia urmează.

Azi le-am facut o vizită să-mi închid contul. Mai aveam 38 de lei pe card şi am încercat să-i scot de la ATM. Cum ATM-ul lor se împacă doar cu multiplii de 5, am retras 35 de lei. Intru în bancă și primul lucrul pe care-l remarc e că s-a înmulțit numărul de funcționari. Multe fețe erau noi. Fac imprudența de a mă duce la o față nouă și începe distracția. Din câte am observat d-șoara se cam încurca în trei aplicații și nu întelegea cum se închide un cont. Ceva nu-i pușca...

După ce a întrebat alte trei colege... reușeste să îmi completeze hârtia de închidere cont și mă trimite la caserie să-mi ridic cei 3 lei pentru a închide contul. La caserie mă așteaptă un premiu! Tanti casiera caută tacticoasă banii mărunți și îmi dă 38 de lei. :)
Îi spun că nu e în regulă, că eu am retras deja 35 de lei și îi arăt chitanța de la ATM. Mirată mă lasă acolo 10 minute și dispare. Ulterior mă cheamă la acelasi birou de unde plecasem. Acolo, se mirau de ce s-a întâmplat. Au constatat pe un extras de cont temporar, că de fapt tranzația de retragere ATM de 35 de lei a fost efectuată de două ori, odată cu 35 și încă odată cu -35 lei.

Situația a rămas în pom și nu ar fi exclus să urmeze noi episoade... 

Update 14.12.2011: Happy Ending nelipsit de ceva emotii!

ATM-urile BRD şi atitudine jalnică a funcţionarilor bancari

În Timişoara, cel mai central ATM BRD se află la agenţia M. Eminescu, aflată la aproximativ 100 metri de Operă. Sediul firmei la care lucrez este foarte aproape de această agenţie şi de obicei retrag bani de la ATM-ul lor. Din păcate, de foarte multe ori ATM-ul e defect sau nu are bani.

În decembrie, într-o zi obişnuită de lucru, aveam nevoie să retrag 250 RON. Merg la ATM, incerc să-i scot şi sunt întâmpinat de clasicul mesaj "suma cerută nu poate fi eliberată". Ok, m-am deplasat la ATM-ul BRD montat la o clădire a Alcatelului în Piaţa 700.

Ajuns acolo... stupoare. Camera de luat vederi era orientată în direcţia opusă ATM-ului, adică spre piaţă.

Încerc să introduc cardul în ATM... Stupize-stupize! Cardul nu putea să intre în fanta sa. Am intrat la bănuieli serioase de bancomat hack-uit şi am renunţat să mai încerc a retrage bani din el. Ulterior, de la un coleg am aflat că acel ATM aşa funcţionează. La mai bine de două luni, am remarcat că aceea cameră de supraveghere era în continuare îndreptată spre piaţă şi mai mult ca sigur era nefunţională. Asta se întâmplă la bancomantul celei de-a doua bănci din România.

M-am întors la agenţia M. Eminescu, unde, la intrare o tanti funcţionară, împreună cu paznicul, se chinuiau să lipească ceva acţibilde pe uşa de la întrare. Am abordat-o pe doamna funcţionară.

    "- Nu vă supăraţi, când alimentaţi ATM-ul?"

    "- ATM-ul are bani."

    "- Doamnă, ce bani are când nu poate să-mi elibereze 250 RON?".

    "- Duceţi-vă înăuntru la casierie şi retrageţi bani!"

    "- De ce să retrag de la ghişeu când comisionul e mult mai mare... 0.5%, minim 2 RON? La suma dată, de la ghişeu, banca îmi lua 2.5 RON. Altfel, la bancomat era doar 0.5 RON (0.2%)".

    "- Nu, duce-ţi-vă că sunt aceleaşi comisioane." Îmi venea să-i zic "doamnă am faţă de prost?". În fine... m-am abţinut şi am mers la ghişeu.

Duduia de la ghişeu, începuse să-şi facă datoria şi să facă formalităţile. Îi spun:

     "- Nu mi se pare normal să fiu obligat să retrag de la ghişeu şi să plătesc comision semnificativ mai mare. Alimentaţi corespunzător ATM-ul.". 

A mai urmat o scurtă discuţie la urma căreia am primit următoarea replică:

    "- Lua-ţi 2 RON să nu vă supăraţi."

Aşa am plecat cu 252 RON de la ghişeu. Practic, mi-a reţinut doar comisionul specific retragerii de la bancomat. Concluzia a fost că dacă tăceam, eram luat de fraier.

Fireşte, suma de doi lei e una infimă, numai că e vorba de principii şi corectitudine. Unul din lucrurile ce mă deranjează cel mai mult e când cineva încearcă să mă păcălească.