Se afișează postările cu eticheta atitudine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta atitudine. Afișați toate postările

27 ian. 2016

Daca iti schimbi masina nu uita sa treci pe la asigurator!

Avusesem inspiratia sa nu inchid tab-ul suspendat din Chrome si sa ascult emisiunea de ieri de la Biziday. Ascultand-o in fundal mi-a atras atentia o situatie halucinanta din seria "traim in Romania...".

Daca-ti schimbi masina, din cauza "gaurilor" din legislatie, asiguratori iti RESETEAZA tacit, soferule, istoricul auto si pierzi bonusul de bun sofer. Asta, pentru ca in sistemul de monitorizare nu e suficient reglementat si societatile de asigurari il aplica in favoarea lor iar tu poti s-o musti fara sa-ti dai seama.

De exemplu, Moise Guran a facut o simulare cu un sofer de 44 de ani care avand 6 ani (nu luni) de experienta pentru a vedea cat trebuie platit in plus.
Dupa parerea mea, diferenta de pret e semnificativa.

Un prieten ce-si schimbase recent automobilul tocmai a realizat ca una dintre cele mai respectabile, daca nu ceea mai ceea, firma de asigurari i-a tras o clapa de la B6 la B0. Misto, nu?!
A cerut explicatii si urmeaza sa ma tina la curent cu noutatile.

Ca sa nu pierzi istoricul, inainte de intocmirea RCAului pentru noua masina, trebuie sa depui la compania ta de asigurari  urmatoarele acte:
  • o cerere 
  • o copie dupa actul de radiere al vechii masini
  • o copie dupa contractul de vanzare-cumparare
  • o copie dupa buletin

Povestea, pe larg, o gasiti aici de la minutl 41:50. 
http://www.biziday.ro/2016/01/25/biziday-luni-25-ianuarie-2016/

Deschide ochii ca sa nu casti pormoneul! ;)

15 dec. 2015

Masacru la brazii de Craciun

Din seria "nu suntem mandrii ca suntem romani", unul din lucrurile care ma calca pe nervi e atunci cand vad masacrul padurilor si in particular al brazilor in sezonul Craciunului. Ca de fiecare data in aceasta perioada din an, piata 700 din centrul Timisoarei e invadata de brazi de Craciun. 


Indiferent de venitul personal, daca esti o persoana chibzuita nu ar fi de mirare sa te cutremure putin pretul brazilor in aceste zile. Am luat la intrebari vanzatorul brazilor din a doua poza planul indepartat si m-a dat pe spate cu preturi intre 200-420 RON, majoritatea fiind apropiate de intervalul superior! E adevarat ca-s frumosi, dar nici chiar asa...
Si atunci, te intreb, nu mai bine cumperi un brad artificial? Gasesti variante mai mult decat decente incepand cu preturi de 150 RON dar il ai ani de zile! 
Stiu, romanul va zice ca nu miroase a brad in casa! Da, dar daca mirosul e o problema nu cred ca e greu sa-l substitui cu un odorizant. Dar de tepii ce cad si aruncatul bradului iti aduci aminte inainte de cumpararea lui?

In caz ca nu stiai unui brad ca sa ajunga la inaltimea de doi metri ii trebuie aproximativ 12 ani! Ti se pare putin? Mie, NU!
Apropo, imagineaza-ti cati bani economisesti daca investesti intr-un brad artificial! ;)
Unii vor zice, dar exista oameni care traiesc din asta. Da fratilor, dar nu s-a terminat mama meseriilor! Oricum, e mai mult o "slujba" de sezon.

Mai vrei niste argumente? Asculta acest om!

Iar daca te gandesti la viitorul copiilor tai, orice argument expus mai sus ar trebui sa nu mai fie necesar pentru a lasa brazii in padure!

14 mai 2014

Astea-s stiri?

"Stirile ProTV sunt clare si obiective. Va multumim ca ne-ati ales!". Asa a teminat Andreea Esca emisiunea in aceasta seara, la ora 19:37. Nu pot decat sa re-constat faptul ca mai tuturor televiziunilor, ca si multor romani, le plac sa se minta singuri si sa se bata cu pumnii in piept.

Abia ajuns acasa, cu o jumatate de ora mai devreme, avand televizorul pornit am remarcat ca la inceputul emisiunii cei de la ProTV povesteau despre cum aventura fatucii celebrului Adi Minune.

Marfa, nu? Aceasta e o stire de prime-time?! Daca da, atunci e jalnic...
Nici vorba in toata emisiunea despre situatia din Ucraina, cu exceptia unei stiri despre o aplicatie de mobile a Ministerului de Externe pentru a notifica turistii in caz ca intentioneaza sa viziteze zone de conflict.

Aceasta e doar un exemplu din mizeria zilnica furnizata de televiziuni si ziare. Apoi, angajatii acestor institutii de media se mira ca se ajunge la restructurari. Nu-s genul ce sa-i doreasca raul cuiva, dar unii isi merita soarta.
Cum ii spuneam recent unui moderator celebru via FB, viata e mai frumoasa de cand am rarit-o cu TVul.

PS. Sper sa gasesc timp si inspiratie pentru a dezvolta subiectul mai in detaliu, caci idei exista. :)

18 oct. 2013

Interese meschine si revolte


Dupa cum spuneam cu alte ocazii, incerc sa scriu cat mai putin posibil despre politica si implicatiile acesteia. Oricat as incerca sa evit detalii din peisajul politic dambovitean, inevitabil aflu ineptiile debitate de diversi politicieni de “top” pe tema exploatarii de la Rosia Motana de catre RMGC si a exploatarii gazelor de sist.

O analiza interesanta, la rece, despre cei pro si contra Rosia Montana Gold mi s-a parut ceea a groparului.

Nu sunt un specialist in acest subiect, dar exista atat de multe lucruri evidente, incat, daca iti pasa ce se intampla in aceasta tara nu poti sa ramai impasibil la tentativele de manipulare facute pe fata de catre reprezentantii RMGC cu largul concurs al majoritatii politicienilor.
De altfel, Cristian Tudor Popescu, intr-un editorial de clasa (epic) rezuma intr-un mod magistral toata dejectia RMGC: "când cineva cheltuieste aur cu tona, ani de zile, pentru a te convinge public ca vrea sa-ti faca un mare bine, tie, nu lui, mai mult ca sigur te asteapta un rau pe masura". Daca nici asta nu-i pune pe ganduri pe cei impasibili sau sustinatorii RMGC, atunci am dubii privind inteligenta si buna lor intentie!

Se vede de pe luna cum RMGC pulseaza cu un tupeu incredibil, dar cauta si latura sensibila.


Ce mai poti zice? Pardon... cui sa-i plangem de mila?

Si inevitabil, cand conducerea RMGC joaca la nivel de manipulare si intimidare cu politicienii, aceste strategii media devin o joaca de copii la gradinita pregatind o piesa de teatru.

Ma apuca greata cand aud “oamenii din Rosia Montana vor doar sa munceasca”. Un text banal si retard debitat de niste oameni pe masura. Ghinionul lor ca n-au auzit de faptul ca, in capitalism, e nevoie de flexibilitate si deschidere spre orice iti poate oferii viitorul, fara a te crampona de trecut si ce ai invatat. Cu ce sunt mai presus taranii din Rosia Montana decat cei din oricare alt colt al tarii? Nu-i opreste nimeni sa isi caute de lucru. Sunt liberi sa circule si lumea e plina de oportunitati!

Noroc ca zilele trecute solicitarea Eugeniei Voda a avut succes si CNA-ul a interzis reclamele RMGC ce sfideaza bunul simt. Reclame, ce culmea, erau difuzate pana si in pauzele publicitare ale emisiunilor ce deazat argumente anti-proiect RMGC.

Dupa cum cred ca toata lumea stie, atitudinea PSDului si a lui Victor Victoras Pota s-a schimbat radical dupa alegeri. Dintr-o data, la nici o ora dupa inchiderea urnelor, UDMRul ar fi fost bun la guvernare desi aveau ceea mai confortabila majoritate ever. Proiectele ce altadata erau sustinute de Basescu si cu Ungureanu si erau hulite, au devenit dintr-o data proiecte frezabile si “de interes national”. Iar acum, nu stiu cum sa se mai dea cu curul de pamant pentru a inainta lucrurile in favoarea RMGC desi redeventa, dupa parerea mea, e o valoare infima comparativ cu implicatiile de mediu si resursele existente acolo (incluzand metalele rare adiacente).
Nu mai conteaza ca Academia Romana trage un semnal de alarma privind riscurile de mediu si dezvoltare durabila a zonei respective. Vicroas are ochelari de cal si nu vede sau nu vrea sa vada asa ceva. Vorba partenerului sau de coabitare:  “Cat ai primit?

Dar Ponta nu se opreste aici! El nu se dezminte cu patidul de fosti comunisti pe care-l pastoreste si in care a crescut. In zadar directorul Institutului Geologic acuza RMGC ca a falsificat hartile cartografice: „Aceasta este o fapta penala, dar eu nu am bani sa ma bat cu avocatii acestei companii, pentru ca altfel le-as face o plângere penala”.
Ex-procurorul Ponta nu doarme! Ba mai mult, a copt si decapitarea acestui incomod “personaj”, adevarat patriot. Mai ceva ca in vremea lui Nastase cand se merge ape principul: cine nu-i cu noi e impotriva noastra. Argumentatia acestei demiteri mi se pare ridicola! Din pacate, reactia PNL pe aceasta tema se lasa asteptata...
In paralel aflam ca subiectul exploatarilor aurifere avanseaza in comisia parlamentara si USL, oarecum fireste, nu pare a nu contine termenul de uniune.  PSD canta in struna RMGCului iar PNL e anti.

Cand Antonescu a spus NU proiectului respectiv cauzand o cadere socanta a RMGCului pe bursa, repede o anumita parte din media (ex. evz, capital, rtv)  platita de RMGC se apuca sa debiteze o ineptie imensa: CUM A PIERDUT ROMANIA 2,5 miliarde de euro în câteva minute, din cauza lui Crin Antonescu. Dupa parerea mea sunt niste dume de o penibilitate incredibila… Refuz sa cred ca cei ce le-au scris cred cu adevar in ele. Calculele par a fi facute cu precizie de 9 zecimale (zic si eu) iar Ponta nu rateaza ocazia fabuleze cu sume legate de posibile daune de process pentru diverse semnaturi puse de colegii sai de gasca.
Si de aceasta data Ponta a ratat ocazia sa taca caci conform celor spuse de Renate Weber “Compania nu are sanse sa câstige pentru ca statul român nu s-a angajat sa permita exploatarea în orice conditii”. Deci, inca nu e prea tarziu! Dar na... el a facut dreptul la fara frecventa si la doctorat a plagiat. Deci, ar avea o scuza.
Si desigur ca socru' Sarbu si baronul Dragnea incep sa faca spume cand vad ca actualii “aliati” PNL le stau in cale.

Seara trecuta primul plagiator al tarii, ca reactie la agresarea Ministrului Culturii de catre hipsteri anti-RMGC bate campii despre “anarhie”.
Si pentru ca politicienii ne-au obisnuit deja cu cuvinte grele ca “lovituri de stat” si “anarhie”, ce-ar putea zice guvernul canadian la o reactie mult mai violenta, cu cocteiluri molotof?

Ce nu intelege sau nu vrea sa inteleaga Ponta si alti politicieni ce inca se cred pe cai mari este ca: luand decizii de-o asemenea insemnatate fara a intreba poporul ca si cum tara ar fi mosia lor, risca sa amplificate confictele! Si sa nu uite ca cine seamana vant culege furtuna! Colegul sau de “coabitare” stie foarte bine!


Si daca aceasta poza nu e suficient de sugestiva, sa ne amintim de episodul tragic de la Certej, episod ce se poate repeta in cazul in care RMGC isi pune planurile superficiale actuale in practica.
Trebuie sa ne tinem tare!

12 sept. 2013

Fa sport!


In aceasta dimineata am dat de un filmulet foarte pertinent si cred ca merita sa fie mai bine cunoscut. Iar daca te simti cu musca pe caciula, ar fi bine sa iei cat mai curand masuri! :-)


Din fericire, eu am scapat de astfel de scuze. Dar pe acest subiect voi dezbate in alta postare.

30 aug. 2013

16 dec. 2012

Parcagii cu dizabilităţi

Din seria, să luăm atitudine, prezint câteva poze făcute recent prin parcările timişorene. 
Poate, făcând publice ispravile lor, vreodată ele ajung să fie văzute de alti astfel de participanţi la trafic şi vor fi mai atenţi. Drept urmare, zic să-i facem cunoscuţin la rubrica "rușinică".

Într-o sâmbătă de toamnă, la mijlocul zilei când locurile libere erau pe alese în parcarea subterană a mall-ului din Timişoara, unora le era greu să se deplaseze cel mult 100 de metri în plus.  Drept urmare, mertită să facă parte din categoria celor cu dizabilități.

Tot într-o sâmbătă, în parcarea Kaufland din zona Calea Șagului din Timișoara unei doamne îî fusese greu să parcheze un uriașul Smart.

Mai târziu, părăsind parcarea, am remarcat că oamenii au terminat cumpărăturile.

Tot la capitolul handicapați, în parcarea Realului din Calea Aradului locurile speciale sunt ocupate mai tot timpul. Într-o joie seară de noiembrie am dat de acest specimen.

Adevarată artă a parcării, nu alta...

Au mai trecut cateva săptămâni și X5-ul e tot acolo. Nu cred că mașina a fost stârnită din loc caci ea e la datorie și în aceasta săptămâna, alături de alti "handicapați". De menționat că existau destule locuri libere și curățate de parcat.

Un prieten, povestea că la Iulius Mall din Cluj mașinile de pe locurile de handicapați erau ridicate. Azi am ratat ocazia de-a verifica ce s-a întâmplat la mall-ul cu același lume în Timișoara. Pe la ora 15 când ajunsesem acolo era eXtreeem de aglomerat. După ceva eforturi, m-am bucurat c-am prins un loc în parcarea subterană ș-am fugit la cumpărături.

Update: N-a trecut mult timp de la publicarea acestui articol si la prima vizita in Kaufland am dat de alt ghertoi handicapat. Confirm faptul ca si Dacia Duster era tot pe un loc de handicapati. Eu gasisem foarte usor loc, vreo 10 locuri mai la stanga.


18 feb. 2011

Sport de hypermaket

Pentru unii români de calitate îndoielnică sau în culmea disperării, furtul din diverse supermarket-uri sau magazine de cartier nu e un lucru străin. Din fericire, numărul acestora este încă foarte redus.
Vremea a trecut și lumea s-a adaptat. Firmele de securitate s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și le vezi schimbându-se la intervale regulate de timp. Prin politica negociată între conducerea hypermarket-urilor și șefii firmelor de securitate, în unele hypermarket-uri găsești oameni infiltrați printre rafturile de cumparături, toate au oameni de pază la ieșirea de la case.

La toate acestea, am un feeling că cei din conducerea Kaufland au impus casierițelor în fișa postului să presteze și ele un mic sport de detectiv. De cele mai multe ori am observat o mișcare mecanică specifică casierițelor acestui lanț de magazine.
După ce a terminat cu cel din fața ta și tu ai deja marfa pusă pe bandă, le vezi cum se ridică cu multă graţie pe vârful picioarelor și pentru 2-3 secunde se apleacă peste tejgea să-ți verifice căruțul pentru ca nu cumva să fi lăsat produse în el. Și pentru ca tacâmul să fie complet, ultima duduie ce "m-a servit" mi-a verificat și bacnota de 100 ron. My GOD! Mâine, poimâine te verifică la intrare în magazin să vadă dacă ai bani la tine. Iar dacă nu ai cash la tine trebuie să scoți un extras de cont în fața lor. 
Iar când le aud că întreabă: "Totul a fost în regulă?" mi se face greață. Cu greu mă abțin să nu le spun câteva.

La Real oamenii au o pasiune pentru schimbatul prețurilor astfel încât ele să nu puște cu cele de la casele de marcat. Nu odată mi s-a întâmplat să ajung la casă şi să constat că la unele produse sunt cu totul alte preţuri  şi  fireşte mai mari. Fiind o chestiune de principiu, uneori, am refuzat să cumpăr anumite produse. 

La Plus, prin forma casei de marcat esti nevoit să-ți plasezi căruțul în așa fel încât casieriţa să se poată uita în coșul tău la fiecare produs ce tocmai ți l-a scanat.

Ce să mai vorbim de Metro? Când îi vezi pe cei în halate alb şi cu ştampilă... cu greu te abţii să nu te bufnească râsul.

23 dec. 2010

Circul din jurul Wikileaks

Ultimele sâptămâni au adus pe tapetul internaţional ceea mai penibilă situaţie în care au fost puse autorităţile americane în ultima perioadă – scandalul Wikileaks.
Asistăm la ceea mai penibilă acţiune de-a închide gura cuiva sau la o mare, mare vrăjeală - vrăjeală de genul 11 septembrie 2001.  Fie vorba între noi... eu cred că 11 septembrie 2001 a fost un mare circ şi atunci au murit intenționat cetățeni americani și nu numai.

Momentan, se derulează în faţa noastră varianta penibilă şi aceasta a atins pragul paroxismului. Dacă această variantă e ceea adevărată, atunci oamenii ce conduc statul American joacă Tom şi Jery, cu Julian Assange în rolul lui Jery.
Julian Assange a făcut public mult din rahatul pe care-l fac autorităţile americane şi nu numai. Omul a dat de înţeles că mai are multe resurse de dezvăluit şi un AS în mânecă. Pe lângă site-urile oglindă la wikileaks.ch el a mai pus la dispozitia oricărui seeder de torrente AS-ul său. În acest moment pe torrente există cel puţin 2000 de seed-uri (calculatoare care au deja acest fişier şi-l distribuie mai departe).
Assange a ameninţat că va dezvalui parola acestui fisier "asigurare". El l-a pus pe torrente încă de la începutul lunii iulie, în ideea că dacă autorităţile americane încearcă să-i închidă gura, lumea să afle secretele ce vroia să le facă publice.

Se pare că un filmuleţ din Iraq în care trupele americane ce se duc să salveze un ziarist rănit şi de fapt îl omoară împreună cu alte victime colaterale nevinovate nu le-a picat deloc bine la stomac lui Obama şi ai săi.

Modul în care e harţuit acest om mi-a adus puţin aminte de serialul pe care l-am savurat cu ceea mai mare plăcere, Prison Break. În perioada în care am urmărit acest film, împreună cu soţia, pierdeam ore întregi în week-enduri vizionând 5-6 episoade pe zi. Subiectul principal de la care pleacă acest serial este “uciderea” fratelui preşedintelui SUA de către Lincoln Burrows şi condamnarea acestuia la moarte. În realitate, fratele președintelui, era la căldurică în munţi, departe de ochii indiscreţi. În schimb Lincoln şi fratele său Michael Scofield sunt lucraţi la greu de Companie.

Cele patru capete de acuzare pe pentru care a fost nevoit să plătească o sumă imensă (238.000 euro) pentru cauţiune sunt de-a dreptul ridicole: două pentru molestări sexuale, un “viol” şi unul referitor la constrângerea victimelor.
Assange a ajuns în Suedia pe data de 11 august pentru a participa la un seminar patronat de Partidul Social Democrat suedez. “Întâmplător” a locuit pe perioada evenimentului în apartamentul uneia din cele două femei ce aveau să-l acuze de “sex pe nepregatite”. WTF? Când aia ş-a desfăcut cracii, era „nepregătită”? Poveşti deastea mai auzi numai la virgine… 
Am înţeles că, prin presa suedeză circulă următoarele idei despre aceste “sărmane victime”.
Prima dintre victime, Anna Ardin, a fost expulzată din Cuba pentru subversiunea puterii lui Castro şi e o feminist înverşunată. Cu o luna inaintea “violului” aceasta a postat pe blogul său articolul “Cum să te razbuni pe bărbaţi”. Acolo ea explică pe puncte cum poţi să-l “faci să sufere aşa cum te-a făcut el pe tine să suferi”. Ea s-a oferit voluntară şi a fost printre organizatorii congresului.
Sub pretextul că merge la părinţi în nordul Suediei, i-a oferit lui Assagne apartamentul său pentru găzduire. Apoi s-a întors subit (cică s-au schimbat planurile) şi brusc fac sex în aceeaşi seară. Ce film subţire!
Cealaltă “victimă” a locuit mai mulţi ani în SUA şi încă are un boyfriend american, recent înşelat cu Assange.
Duduia a declarat că l-a vazut pe Assange la TV şi i s-a pus pata pe el. S-a “documentat” despre el şi nu a vrut să rateze ocazia de-a-l întâlni în Suedia. La conferinţa respectivă s-a îmbrăcat în roz deoarece "vroia să-i atrag atenţia". Dupa conferinţa, Assange şi câtiva organizatori au mers la restaurant, iar cum fata în roz era unica femeie la masa, era vădit faptul că doar la ea s-ar fi putut da burlacul. După sesiunea de restaurant, “s-au violat”.

Mă întreb ce ne rezervă episoadele viitoare din acest serial.
Pentru că e iarnă, probabil se va ajunge la urmăriri cu snow mobile şi împuşcături cu mitraliera, în timp ce paraşutiştii plutesc în zare, iar elicopterele dau târcoale împreună cu câteva avioane F-16. Poate avem parte şi de nişte rachete lansate de pe portavioane. 

Julian Assange, până la urmă a fost eliberat pe cauţiune, dar continuă să fie harţuit şi din câte am înţeles, americanii pregătindu-i noi capete de acuzare.
Trist dar adevărat… tot acest circ devine o glumă tot mai proastă şi reală… atentat la adresa libertății.  Aşa se întâmplă cu mai marii lumii ce ne conduc, şi pe care daca-i superi, ai pus-o în mod  “democratic”.

Cei cu putere au încercat să-i închidă site-ul şi să se opună acestui fenomen, dar cred ca e prea tarziu şi nu cred că mai pot controla situaţia. Sunt prea multe site-uri oglindă şi numărul adepţilor lui Assange creşte.
Am înțeles că diverse companii americane (ex. Hewlett-Packard) interzic accesul angajatilor la site-urile WikiLeaks și nu ar fi explus ca în curând să auzim despre cetățeni americani ce au fost arestați pentru că “au pus în pericol securitatea națională”.
Trist dar adevarat, aceasta e adevărata față a democrației pretutindeni... chiar și în țara care a propovăduit-o, SUA.
Diverse insituții bancare au înterupt/blocat deja conturile WikiLeaks. De aceea, Mastercard, Visa sau The Guardian s-au confruntat cu atacuri informatice din partea celor ce apreciază libertatea de exprimare.
Doar Amazon.com, din cauza arhitecturii sale de servere elastice a reușit să nu cadă.

Deși existau dovezi clare și mandat de arestare din partea României, Suedia a refuzat să-l extrădeze pe pedofilul Bivolaru. Au băgat pretextul cu lipsa de încredere într-un proces corect in Romania și acum inculpatul Bivolaru chiar are tupeu să ceară despăgubiri statului român.
Dar când ordinul suprastatal vine de la SUA, atunci oricine e arestat pe orice motiv cât se poate de penibil. 
Suedia cere extrădarea pe baza unor acuzații ridicole.  Cum poate dovedii posesoarea prezervativului rupt că a avut loc în timpul actului sexual cu Assange și nu după? 
Ce justiție emite un mandat de arestare pe baza unor declarații de cancan? Se pare că ceea din Suedia.

Trist dar adevărat, cu toate tehnologiile si beneficiile de care se bucură societatea modernă, sistemul din Roma antică încă persistă. Acum, torturile și asasinatele se consumă sub acoperișuri legale, iar la televizor și pe Internet lumea e prostită în ultimul hal.
De mai multe ori am citit articole sau am văzut la televizor un reportaj pe un anumit subiect ce-mi era cunoscut și am remarcat diferența foarte mare dintre cum percepeam eu realitatea trăită și cum era prezentată pe ecran. Cred că, acest aspect l-am trait cu toții.

Daca l-ar împușca, l-ar transforma într-un martir.  Pentru ei e mai bine să-l acuze de viol, terrorism, și eventual, să-i mai bage pe gât și vreo două cazuri de pedofilie pentru ca să fie lista completă.
Apoi, Assange poate ajunge într-o închisoare din Europa, de unde este repejor trimis în SUA si nu mai aude nimeni de el.


O ipoteză care pentru moment pare puțin plauzibilă, dar nu imposibilă, ar fi faptul că tot acest circ să aibă în spate cu totul alte scopuri, mult mai “malefice”: ceva de genul să se îngrădească drepturile pe Internet.

Parcă, cacealmaua e mult prea mare... şi pare incredibil până unde au ajuns serviciile secrete să se înjosească… mai rău ca niciodată.
Acest om detine mult prea multe informații sensibile şi nu ar fi exlus să fi fost ajutat intenționat de către sistem. Sistemele informatice ce protejază aceste informații sunt foarte, foarte greu de penetrat.
Assange poate fi și un agent american menit să facă scandal și să facă unele profeții mincinoase cu scopul de-a da un motiv guvernului American de-a impune tot felul de reguli internationale pe Internet si de-a controla ultima cale de acces liber la informatie si schimburi de idei între oamenii din toata lumea - INTERNETUL.
Poate că vor  să instaureze spionarea generală a Internetului si a tuturor căilor de comunicare, la fel cum au făcut-o în 2001 cu turnurile gemene și controalele de pe aeroporturi şi camere de luat vederi peste tot. Iar pentru aceasta, au nevoie de motive solide.
Dacă această ipoteză ar fi reală, şi Assange e doar un presupus spion, atunci s-ar creea o întreagă telenovelă ce ar avea un final tragic.
În Anglia peste tot sunt camere de supraveghere și e țara lui Big Brother. Mi-e greu să cred că poliția britanică nu știa unde era Assange "ascuns". 

Să vedem ce va urma…

17 dec. 2010

Necâştigător! Mai bagă odată...

După o scurtă vacanţă prilejuită de ziua naţională, m-am întors de la părinţi. În Oţelul Ruşu, nefiind mulţumit de presiunea lichidului de spălat parbrizul, am zis să completez rezervorul. Am oprit la Petrom, am luat 4 litrii de lichid şi apoi am băgat o parte în rezervorul adecvat. 
În aceea tură, la staţia respectivă erau doi băieţi trecuţi puţin de 20 de ani. Unul la "pupitru" cu încasările şi celălalt, afară la alimentat şi sters parbrize.
Înainte de a-mi continua drumul spre Timişoara, am zis să îmi iau o cafea de la automat.
Văd că aceasta costă 1,5 ron și îl rog pe băiatul de la "pupitru" să-mi schimbe o bacnotă de 1 leu. Acesta, cam zăpăcit, a avut nevoie de vreo trei rugăminţi să-mi schimbe moneda. Într-un final, îmi dă monedele şi dau să-mi cer cafeaua. Bag monedele şi astept... Please wait...
Când să iau cafeaua... stupize, stupize. Automatul de cafea nu eliberase paharul şi îl întreb pe domnul de la pupitru:
- Nu te supăra, te durea gura să-mi spui că jaful ăsta nu eliberează paharul?
Ridică din umeri ca prostul şi zice:
- Se mai întâmplă...
Văzând că nu am cu cine discuta... renunţ şi ies. Afară, îl văd pe celalalt tânăr angajat Petrom.
Îl întreb dacă ştie de situaţia cu automatul şi-mi confirmă ca da.
- Eu i-am spus la băiatul cu cafeaua, dar o zis să las aşa...
- Păi bine, şi pe voi vă doare gura să vă avertizaţi clienţii că aparatul nu merge? Sau vă durea mâna să fi lipit o hartie cu textul "nu funţionează"?.
A tăcut ca boul în târg...
- Ok. Mersi. Aşteptaţi să alimentez vreo dată de la voi...

Pe drum am încercat să găsesc explicaţia atitudinii acestora. Pe lângă nivelul limitat de inteligenţă ce li se citea pe faţa lor, o altă explicaţie a acestor amatori în servicii ar putea fi faptul că e foarte posibil ca ei să fi moştenit jobul de la bunicul / bunica, etc. De bine de rău, Petrom o duce bine... deci o duce bine şi nepotul.

O caracteristică a vremurilor lui Cească, era permisiunea de-a calătorii duminica, odată la două săptămâni în funcţie de numărul maşinii (cu soţ sau fără soţ). Tot legat de automobile, era clasică povestea cu raţia de benzină 20-30 de litri! 
În acele vremuri, cine lucra la PECO (actualele benzinării PETROM rebranduite) era bine văzut şi respectat. Ba chiar, familia sa se putea considera privilegiată.
Pentru câţiva litrii de benzină/motorină daţi pe sub mană primea lucruri extrem de rare pentru acele vremuri: salam, carne, zahăr, faină etc. Ştiu aceste lucruri căci și o rudă dintr-un minunat oraş al României a fost în această postură şi înainte de 89. Când mergeam cu părinţii în vizită, ne bucuram de tot felul de "delicateţuri".

Timpul a trecut, lumea a mai şi ieşit la pensie...
Dar, după deja tradiţionalul stil românesc anumite poziţie în firmele de stat şi unele private chiar... se moştenesc. Dacă mie mi-a fost cald şi bine acolo, de ce nu i-ar fi şi fiului sau nepotului meu?
Mă mir ca ruda mea nu a procedat aşa şi ficele sale au cu totul alte profesii. În schimb, au facut-o alţii. Că na... e o industrie care nu va murii prea curând. Lipsa crasă de respect faţă de clienti nu mai contează.

În contrast cu aceşti clasici moştenitori ai unui tron la Petrom, recent în centrul Timişoarei s-a deschis o patiserie. Angajatele de acolo te şocează cu amabilitatea... Cum cu toţii suntem obişnuiţi cu mârlanii clasici din servicii, te simţi puţin prost când ai de-a face cu o astfel de atitudine pe meleaguri mioritice.  Fetele acestea îmi aduc aminte de "recii" germani, din fiecare magazin sau hotel.

18 nov. 2010

Alba-neagra cu cauciucurile de iarnă

Recent, puţinii neuroni ai proaspătului ministru al transporturilor au născocit o idee strălucită (sper să nu fie doar un plagiat şi interese meschine la mijloc): obligativitatea ca iarna toţi posesorii de autovehicule ce doresc să călătorească pe drumurile patriei să doteze autoheniculele personale cu cauciucuri de iarnă.
"Genială" i-a fost revelaţia: "Acum o lună, în timp ce veneam din Poiana Braşov înspre Bucureşti, au început să cadă câţiva fulgi de zăpadă. Brusc, au început ciocnirile între maşini. M-am enervat, i-am sunat pe cei de la Compania de Drumuri şi i-am luat la întrebări. Le-am zis că îi dau afară dacă nu iau măsuri urgente. Ei mi-au spus că nu e vina lor, pentru că toată lumea are cauciucuri de vară."



Ideea în sine nu e rea deloc. Problema e că ea vine într-un moment foarte neinspirat... la spartul târgului, în noiembrie. Drept pentru care decizia materializării ideii a fost amânată pentru anul viitor.
Se pare că unii s-au grăbit să sară repede pârleazu', înainte ca doamna Boagiu să spună "hop". Acţiunea lor nu e deloc de condamnat. De condamnat e aspectul ce i-a determinat pe aceşti conaţionali să facă această investiţie. Ei nu s-au gândit până acum la siguranţa lor şi a celor din jurul lor. Le e frică doar de amendă!
De pe urma disperării românilor cei cu mintea de pe urmă au profitat propietarii magazinelor şi service-urilor de specialitate. Mai mult ca sigur, şi anul viitor se vor găsi băieţi deştepţi care să profite de culoarul legislativ prospăt creeat.

Subscriu şi eu necesităţii acestor accesorii auto.
Am simţit diferenţa ce-o pot face aceste cauciucuri în iarna 2007-2008. Atunci, urcam fără probleme pe Semenic cu SuperNova lui tata, având cauciucuri de iarnă. Treceam pe lângă automobile mult mai scumpe, dar cu "opinci" de vară. Cei ce însoţeau şoferul împingeau la greu maşina pentru a putea lua ceva demaraj.

Anul trecut, în decembrie, într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la muncă căzuse un strat moale de zăpadă. Aveam cauciucuri "all seasons". Am ajuns să merg puţin prin cartier şi să mă satur de câte ori s-a activat ABS-ul. M-am întors acasă şi am ales mijlocul de transport în comun.
La muncă, în urma unor discuţii cu colegii m-am decis să nu mă zgârcesc şi să-mi dotez automobilul personal cu un set de cauciucuri de iarnă. În luarea acestei decizii a contribuit şi filmuleţul următor:
  

După cum se poate observa, spaţiul de frânare scade considerabil pentru varianta cu cauciucuri de iarnă, dar şi traiectoria maşinii nu are de suferit ca în celelalte situaţii.
Desigur... unii vor spune că astfel de filmuleţe fac jocurile celor din industria producătoare de pneuri. Poate că există şi o parte de adevăr în acest aspect, dar explicaţiile din film le-am trăit pe propria piele.

Cauciucurile de iarnă au cu totul alte propietăţi faţă de restul, la frig: sunt mai moi, nu se întăresc la temperaturi negative şi permit o aderenţă mult mai bună. Alte detalii tehnice se pot afla de la foştii mei colegi şi aici.
Fireşte, nu e deloc recomandat să foloseşti astfel de cauciucuri pe temperaturi de 21 de grade cum au fost zilele trecute. Totuşi, încet, încet, iarna îşi va intra în rol şi atunci aceste accesorii ne vor face viaţa mai uşoară.

Firmele de asigurari de dincolo ţin cont de acest aspect la despăgubiri. Pe moment, ale noastre, vor ţin cont doar la valoarea poliţei de asigurare. În curând şi ale noastre vor ţine cont la despăgubiri. Dacă provoci accident iarna şi nu ai cauciucuri de iarnă adecvate, chiar şi asigurarea CASCO va acoperi ZERO daune şi eşti bun de plată din buzunarul tău.

6 oct. 2010

Realizări în infrastructura rutieră - una albă, alta neagră

Ultima dată când am fost la părinţi am ales traseul Timişoara - Lugoj - Caransebeş - Haţeg. Traseul Timişoara - Lugoj a fost excelent! Chiar şi traversarea Lugojului a fost de vis, căci am facut-o pe proaspăta centură inaugurată de Boc şi Berceanu cu surle şi trâmbiţe.


Mă bucur că la jafurile din bani publici din România lui 2010, mai există şi lucruri ce se fac la preţuri europene. Mă întreb cum poate să coste alte lucrări sfidător de exagerat în comparaţie cu aceste preţuri normale.
Călătoria plăcută a fost întreruptă la ieşirea de pe centura Lugojului. La nici 1 km de Lugoj m-am trezit cu un drum de pietre format din vechiul asfalt mai rău ca un drum de ţară pietruit... mai rău decât drumul pe care bunica merge la prăşit. Distracţia a durat apoape până în Caransebeş, întâlnind şi clasicele semafoare, dar  apoi drumul a fost de vis.



Edilii din Timişoara, nemulţumiţi fiind de stadiul lucrărilor de infrastructură au decis să amplaseze camere video pe şantierele din oraş. Nu sunt sigur dacă ideea s-a şi materializat în anumite colţuri ale oraşului, dar cu siguranţă ea nu s-a materializat la lucrările pod-ului din Calea Şagului. Cred că se lucrează de cel puţin doi ani la acest pod şi lucrările sunt departe de-a fi terminate.

Într-o dimineaţă, pe la 10, înainte de job am trecut pe acest pod şi din mers am imortalizat două poze cu colegii lui Dorel.



Pe Dorel, nu am mai apucat să-l pozez, dar mă puteţi crede pe cuvânt că era la datorie. :)

22 aug. 2010

Pază de doi lei

Cerşetorii români ne-au creeat un trist brand de ţară în Europa. Din păcate, am ajuns ca noi, românii oneşti să fim priviţi cu o oarecare suspiciune de către occidentali.
Nu mai vorbim de intersecţiile din marile oraşe sau gările în care suntem întâmpinaţi de cerşetori.
Din păcate, cerşetori apar tot mai des şi în parcările private. Când spun asta, ma gandesc în special la cerşetorii din parcările hypermarket-urilor.

În urmă cu câteva luni, în parcarea unuia din hypermarket-urile Kaufland din Timişoara, nici nu am apucat să mă dau jos din maşină şi un moş alcoolic era lângă uşa mea. L-am ignorat, am intrat în magazin şi m-am dus direct la Relaţii Clienţi pentru a-i întreba despre cum stă treaba cu paza parcării. Fata de acolo a chemat pe cineva de la pază. Deşi acel "paznic" era la mai puţin de 100 de metri, în dreptul caselor, i-a luat aproximativ 3-4 minute să ajungă la mine. I-am spus de acel cerşetor din parcare şi l-am rugat să îl gonească pentru a nu ne trezi cu maşiniile zgâriate dacă nu îi dăm bani. Mi-a răspuns: "Eu nu mă ocup de paza parcării". L-am întrebat cine se ocupă de pază şi  răspunsul său a fost departe de-a fi unul aştepta şi profesionist. Am dedus că parcarea era un no man's land.
M-am mişcat cu talent la cumpărături şi am răsuflat uşurat când, întors la maşină am constatat că aceasta mea nu a păţit nimic. Cu greu m-am abţinut atunci să nu excaladez problema spre conducerea magazinului şi cred că am greşit. Trebuia s-o fac.

Ieri, povestea s-a repetat. Ajung în parcarea unui hypermarket Real şi parchez pe un rând mai îndepărtat de intrarea în galeria comercială, tocmai pentru a evita dobitocii ce parchează anapoda. Nu apuc sa plec bine de la maşină şi constat prezenţa a doi "bronzaţi" cu un puradel în braţele ei. Fireşte, cerşeau şi luau coşurile pentru a extrage moneda.
Ajung la intrarea în galeria comercială şi acolo observ un om de la firma de pază. Îl întreb dacă se ocupă de paza parcării. Îmi răspunde afirmativ şi apoi îi spun de prezenţa acelor ţigani de pe rândurile 6-7. S-a tot învârtit el pe acolo, dar numai la ei cred că nu a fost. Când m-am întors la maşină, îl observ pe Gigi Bronzatu... prezent la datorie. Apoi şi pe Piranda cu puradelul său.
Fireşte, individul de la pază dormea în picioare, la datorie.

În România au înflorit firmele de securitate... Există unele mai serioase şi cunoscute, dar şi tot felul de firme obscure, cu oameni ce-i ia vântul, oameni ce as baga mâna în foc că sunt plătiţi cu salariul minim pe economie sau puţin peste. 
Important e că patronul firmei a obţinut contractul cu firma ce administreaza galeria comercială prin metode româneşti specifice şi îşi poate lua şi el un Q7 de la mama lui. Nu mai contează menirea şi rolul angajaţiilor săi.

Cred că şi în "profesionalismul" acestor aşa numiţi paznici se regăseşte atitudinea de "lasă bă că merge şi aşa" sau "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc".
Chiar cred că e cazul să luăm atitudine, la fel cum au făcut de exemplu cei de la Fundaţia Bega cu plăcuţele de  pe stâlpii de semafor din intersecţii: Nu daţi bani cerşetorilor!

14 iul. 2010

Parcare cu lipsă de bun simţ

La începutul lunii, tocmai achiziţionasem patuţul copilului meu dintr-o galerie comercială a unui hyper-market din Timişoara. Înainte de a intra in posesia pătuţului m-am întors la maşină să iau o monedă de 50 de bani pentru un cărucior de cumpărături. 
Când ajung la maşină, constat că un "deştept" s-a găsit să parcheze cum nu se poate mai prost... pentru mine.


Practic, îmi era imposibil să mai intru în maşină pe uşa mea. Celui ce parcase după mine, în stânga mea ia fost incomod să dea la o parte un căruţ aflat pe locul său de parcare. Mai comod i-a fost să mă blocheze. Eu, urma să vin cu o cutie mare... de scânduri şi trebuia să o pun pe bancheta din spate.
Văzând asta, am zis să mă comport civilizat şi să vad cine e nesimţitul... M-am dus la Informaţii Clienţi în hyper-market şi am rugat să se dea un anunţ sonor astfel încât posesorul automobilului ce m-a blocat să vină în parcare şi să-şi parcheze maşina în mod civilitat.
Ulterior, m-am întors la maşină. Soţia, însărcinată în luna a 9-a, era deja în maşina şi l-a observat pe individ că se învârtea în jurul maşinilor şi l-a abordat. Între timp, am sosit şi eu.
L-am întrebat dacă e greu să parcheze civilizat. Mi-a raspuns:
- Mă faci să îmi las soţia cu bagaje în magazin... Puteai să intrii prin partea dreaptă!
- Serios?! Să mă bag cu picioarele prin maşină, să mi-o murdăresc, doar pentru că tu nu parchezi civilitat? Vezi bine că am de pus şi bagajul ăsta pe banchetă. Dacă erau alţi nu te chemau... îţi lăsau un cadou pe caroserie.

S-a enervat... Ş-a luat maşina şi a plecat să parcheze în altă parte. 

Concluzie:  A fi om e lucru mare. În loc ca acel individ să aprecieze că m-am comportat civilizat... tot el era ofensat. Cu riscul de-a fi considerat rău, data viitoare când parchează aşa, poate dă de un cocalar şi se alege cu un cadou ce necesită Polish auto. Poate, atunci, va aprecia gestul meu.

25 iun. 2010

Experiment de normalitate - bonul fiscal

Actuala criză economică a schimbat multe din năravurile oamenilor.
Eu, am început să tratez cu mai multă responsabilitate afişul prezent în cam orice magazin decent: "Păstraţi bonul fiscal până la ieşirea din magazin". Sincer, până în acest an am ignorat acest mesaj şi nu ţineam cu tot dinadinsul să cer bonul atunci când cumpăram cu bani cash. Când cumpăr cu card-ul e cu totul altă poveste şi atunci, fireste, pe lângă chitanţa de extragere numerar de pe card obţin şi bonul fiscal.

În schimb, la piaţă regulile fiscale dispar şi nu se mai poate vorbi de bon fiscal. O măsură de introducere a bonurilor fiscale în pieţele agro-alimentare ar fi "bomboana pe coliva" sărmanului ţăran.

Trecând peste aceste aspecte de normalitate, îmi propun să enumăr două experimente trăite recent, experimente ce au legătură cu bonul fiscal.

Primul s-a întâmplat în Galeria 1 din Timişoara. Acum două săptămâni am fost cu soţia la un magazin ce aduce detergenţi din Germania, de calitate net superioară aceluiaşi brand românesc. Am găsit ce căutam, am scos banul şi am plătit. Vânzătoarea, repede... dă să treacă la următorul client şi o întrerup: 
 "- Bon fiscal se poate?"
 Surprinsă îmi răspunde sec: 
"-Da!".
Ok. Am aşteptat să bată în casă suma... Şi am aşteptat.... Casa de marcat se încăpăţâna să scoată bonul. Până la urmă i-a dat în cap după ce a umblat pe la sulul de hârtie. Mi l-a dat şi am plecat mulţumind-i. Ca majoritatea vânzătorilor români nu mi-a zis nici "Dute ...". 
Stângăcia cu care vânzătoarea manipula casa de marcat mă face să cred că nu o foloseşte prea des.

A doua situaţie s-a întâmplat astăzi. De dimineaţă, înainte de job am fost într-un super-market să fac nişte mici cumpărături. La ieşire, pentru că nu mâncasem nimic de dimineaţă am decis să cumpăr doi covrigi şi doi langoşi de la un chioşc aflat la ieşirea din super-market. În total era 3,6 ron. O domnişoara era pe post de vânzătoare şi covrigii se faceau în spatele ei. Când mă servea ea, în spatele meu au venit alţi clienţi. Mă serveşte şi aştept să îmi dea restul. Apoi, instant, duduia îi întreabă pe cei din spatele meu ce vor. I-am adresat aceeaşi întrebare:
 "- Bon fiscal se poate?"
 "- Da!"
Şi apoi, a început adevăra distracţie! A batut de 4 ori în casă suma greşită, a scos hartia, a rupt-o... numai suma magnifică de 3,6 ron se încăpăţâna să fie afişată pe display-ul casei de marcat. Semne clare că duduia  NU obişnuia să folosească casa de marcat. Într-un final, la a cincea încercare a reusit! URAAA!

Cu siguranţă astfel de cazuri se regăsesc la fiecare pas, în orce colţ din oraşele patriei. Sunt convins că fiecare din noi se loveşte aproape zilnic de aceste aspecte. 
Important e să luam atitudine. Eu, am început să o fac. Sper că şi tu! :)

Vânzătorilor de la noi le recomand o simplă vizită în Germania. Vor rămâne şocaţi de modul politicos în care vânzătorii te întâmpină, cum îţi răspund şi cum încearcă din răsputeri să-ţi dea ultimul cent. Aceeaşi poveste şi la hoteluri. Te simţi tratat cu un profund respect... iar la noi, la Mamaia cu foarte mult dispreţ pe bani tăi. De aceea, prefer să merg peste graniţă, decât să fac un drum interminabil  (Timişoara - Constanţa) şi să fiu umilit.