Parcagii cu dizabilităţi

Din seria, să luăm atitudine, prezint câteva poze făcute recent prin parcările timişorene. 

Poate, făcând publice ispravile lor, vreodată ele ajung să fie văzute de alti astfel de participanţi la trafic şi vor fi mai atenţi. Drept urmare, zic să-i facem cunoscuţin la rubrica "rușinică".

Într-o sâmbătă de toamnă, la mijlocul zilei când locurile libere erau pe alese în parcarea subterană a mall-ului din Timişoara, unora le era greu să se deplaseze cel mult 100 de metri în plus.  Drept urmare, mertită să facă parte din categoria celor cu dizabilități.

Tot într-o sâmbătă, în parcarea Kaufland din zona Calea Șagului din Timișoara unei doamne îî fusese greu să parcheze un uriașul Smart.

Mai târziu, părăsind parcarea, am remarcat că oamenii au terminat cumpărăturile.

Tot la capitolul handicapați, în parcarea Realului din Calea Aradului locurile speciale sunt ocupate mai tot timpul. Într-o joie seară de noiembrie am dat de acest specimen.

Adevarată artă a parcării, nu alta...

Au mai trecut cateva săptămâni și X5-ul e tot acolo. Nu cred că mașina a fost stârnită din loc caci ea e la datorie și în aceasta săptămâna, alături de alti "handicapați". De menționat că existau destule locuri libere și curățate de parcat.

Un prieten, povestea că la Iulius Mall din Cluj mașinile de pe locurile de handicapați erau ridicate. Azi am ratat ocazia de-a verifica ce s-a întâmplat la mall-ul cu același lume în Timișoara. Pe la ora 15 când ajunsesem acolo era eXtreeem de aglomerat. După ceva eforturi, m-am bucurat c-am prins un loc în parcarea subterană ș-am fugit la cumpărături.

Update: N-a trecut mult timp de la publicarea acestui articol si la prima vizita in Kaufland am dat de alt ghertoi handicapat. Confirm faptul ca si Dacia Duster era tot pe un loc de handicapati. Eu gasisem foarte usor loc, vreo 10 locuri mai la stanga.

O teorie "mai adevărată" despre înaintaşii noştri

Pentru că sărbătorile se apropie și mulți dintre noi vom avea mai mult timp liber pe care-l vom pierde online, o idee buna ar fi vizionarea unei teori interesante despre trecutul nostru, teorie ce cred că merită mai multă publicitate.

Vizionare plăcută! :)

Zăpadă în Timișoara

Azi, după prânz, glumeam cu câţiva prieteni pe Facebook despre vremea din Timişoara şi ziceam că azi mă "distrez" cu  lopata. Ba mai mult, zilele astea unii din Bucureşti chiar mă invidiau. Nefiind un fan înfocat al zăpezii n-am simţit acelaşi lucru.

Am stat relaxat, cu planuri de a-mi scoate copilul în centru să vadă luminițele.

După ce copilul s-a trezit, văzând că zăpada nu contenește să se oprească am zis să cobor să dau zăpada din fața garajului. Am ajuns să constat că era deja destul de multă zăpadă depusă și am reușit să scap de ea cu destul efort după aproximativ 30 de minute.

După efortul depus, îmi venea să-i sun pe pasionații de zăpadă și să-i invit la dezăpezirea altui garaj sau mă gândeam ce bine ar fi de se inventa teleportarea - pentru un loc mai cald.

Cum zăpada nu se oprea am plecat de urgență să fac cumpărăturile de uichend mai repede decât aveam programat. 

Cu această ocazie am constat cât de frumos e să mergi cu 20-30 km/h și să asculți radio Guerrilla. :) De obicei, savurez Guerrilla la viteză mai decentă.
După cum ninge acum, am toate șansele să reiau mâine munca de dezăpezire.

PS. Numai drumar să nu fi în noaptea asta dinainte de alegeri. Băieții erau la datorie, dar cu greu fac față pe marile artere. De străzile mic n-am ce să mai zic. Pe strada mea, sper să vină același Gigi de anul trecut căci făcea treabă bună.

Despre vot

Pentru ca tot se apropie alegerile...

Avem o clasa politica departe de ce ne-am dori, dar cu toate acestea cred ca nu trebuie sa lasam pe altii sa decida pentru noi. Iar daca mai sunt si cumparati, cu atat mai mult trebuie sa ne prezentam la vot.

007 Skyfall şi cârcotaşul din mine

Citeşte acest articol doar dacă ai văzut deja filmul sau nu eşti interesat să-l vezi. Altfel, te rog, revino dupa ce-l vezi. E păcat să-l ratezi sau să-ţi creezi o imagine preconcepută. Eu, de exemplu, am refuzat sa ma uit la un articol despre cum e facut, inainte de a-l vedea in cinematograf.

Preambulul din Skyfall e promitator: James Bond, aflat în luptă cu un individ pe un tren de marfă, e împuscat în piept de-o colegă și acesta cade implacabil într-un râu peste care trecea trenul de la o înaltime de cel putin 20 de metri. Inconştient, acesta ajunge să cadă într-o cascadă și metaforic e tras de-o mâna la fund mai rau ca o jucărie de pluş.

Filmul începe și nu după mult timp îl vedem pe Bond cum se reface la malul mării cu wishkey si ceva sex (probabil în Turcia căci la Istambul începe povestea). Aflat la un bar, Bond află de la TV de-o explozie la sediul MI6 din Londra şi se întoarce acasă unde întrebat fiind unde a disparut zice sec… “Enjoying death”.

Cum-necum aceasta reuşeşte să se facă cu o noua misiune în Asia si în pachetul pentru misiune primeste un pistol ce-i recunostea amprentele sale si deci numai el îl putea folosi.

Ajuns în Shanghai, acesta îsi reîntâlneste “prietenul” de pe tren si reuseste sa-l anihileze. Nu înainte ca acesta să-si împuste ținta pentru care urcase câteva zeci de etaje într-un bloc vecin. Scena cu victima respectivă e de-o penibilitate incredibila pentru un film de talia 007. Practic, tinta vine ca un miel la tăiere. Se pune pe un scaun cu spatele la snipper și asteaptă ca cineva sa descopere un tablou pretios.  Desigur, Bond reuseste sa-l omoare pe individ dupa acesta scena cu țintă fixă.

Şi pentru că era nevoie si de cel puţin o femeie sexi în film, odată cu scena tabloului apare în peisaj madam Sévérine (pe numele real Bérénice Marlohe) ce se afla la maxim 5 metrii de mielul luat la tinta de snipper.

Acţiunea se mută într-un casino din Macao unde Bond revendică premiul lunetistului și al naibii ca Sévérine este prezentă. Ba chiar e și partenera unei mari “scule”. Ca în filme (cum altfel?) între cei doi se aprinde instant o idilă și Bond o vizitează într-o oră pe vaporul personal unde au si ei o noapte furtunoasă. Si asta, nu înainte ca Bond să execute niste bodygardzi în cazino. 

Cel mai tare în clanţa bodyguard cade împreună cu Bond într-o incintă cu ceva reptile a la crocodili și aici are o luptă între cei doi. Badea Gardul reușeste să ia pistolul minune cu amprente si încearcă să-l împuste pe Bond. Când tot se straduia el pe acolo să tragă, e prins de un picior de un crocodil si e tras într-un loc întunecat cu tot cu pistolul minune. A doua zi, după noaptea furtunoasă cu Sévérine, când Bond se afla pe-o insula pustie acesta avea pistolul la datorie. Superb nu? L-a recuperate dintre crocodili. :))

În continuare filmul nu duce lipsă de clasicele scene a la 007. Finalul, ne aduce eroul negativ într-o forma de zile mari. Acesta scapă doar cu câteva zgârieturi dintr-o explozie de butelii într-o casa lânga care se afla iar Bond revine de pe fundul unui lac înghetat cam uscat la fata si par. Desigur, binele învinge si Bond revine pe cai mari și ne așteaptă noi misiuni.

PS. Dacă am fost prea rău sau mi-a scăpat ceva, plizz let me know. :)

Cu siguranţă noul film Skyfall din seria 007 James Bond încântă multă lume aceste zile în cinematografele din întreaga lume şi există foarte multe păreri pozitive. Pozitivă e şi a mea, doar că aşteptam mai multe de la film şi sunt puţin dezamăgit de anumite scăpări  şi "trageri de păr". 

10% de la Real - deja epic

La hypermarketul Real eram aseară întâmpinaţi cu un mesaj publicitar de genul "cumparaţi de cel putin 100 lei pe un bon fiscal si aveti 10% reducere la casa".

Ajunşi la casa de marcat cumparatorii află că reducerea se aplică doar pentru cumpărătorii ce se numesc Dumitru şi se face pe baza prezentării cărţii de identitate.
Superb! Nu-i aşa? La astfel de promoţii/ţepe colaborate cu preţurile, în general mai ridicate decât la concurenţă, nu cred că mai miră pe cineva faptul c-au ajuns să închidă anumite magazine iar în cele încă deschise  te-ai putea da cu bicicleta mai lejer decât la Decathlon. 

Vrăjeală de la Emag

În ultimii ani, la capitolul gagets, am fost un client destul de fidel al celor de la emag.ro căci preţurile lor mi se păreau competitive. De când cu povestea Black Friday de anul trecut, am început să fiu mai circumspect în legătură cu ofertele acestora şi să mai caut şi alte oferte.

Cei ce navighează zilnic pe net e imposibil să nu fi întâlnit bannerele de reclame ale celor de la emag.ro. Una ce ne deranjează navigatul în aceste zile ne prezintă oferta de "mega" reduceri la televizoarele Smart de la Samsung.

Nu dau linkul direct spre promoţie, căci oferta va expira. Oferta imortalizată poate fi găsită aici. 

Totul parte frumos şi tentant. După părere mea, preţurile nu sunt rele, numai că dacă obişnuieşti sa citeşti review-uri şi să faci o mica cercetare de piaţă îţi dai seama că emag.ro nu mai e ce era... şi asta chiar dinainte de-a fi cumpăraţi de cei de la Napster.

Am luat primul produs din listă (Televizor LED Samsung, 101 cm, Full HD 40ES5500), produs ce apare la reducere pe emag.ro la preţul de  2399.99 RON şi m-am uitat pe site-urile altor câtorva retaileri mari.

Cu siguranţă există o competiţie acerbă şi preţurile se reglează între jucătorii din piaţă. 

După cum se poate observa, Altex şi Domo au acelaşi preţ şi fără atât tam tam. Doar adormiţii de la Flanco au rămas în urmă.

Şi ca bonus, poate nu ştiaţi... La Domo dacă cumperi de pe site sau doar faci comandă acolo şi îl cumperi în magazin ai şanse mari ca să plateşti un pret mai mic cu până la câteva milioane faţă de preţul de pe raft. Ai doar de aşteptat o zi sau două în plus. De Altex nu ştiu ca nu i-am încercat, dar nu m-ar mira sa fie la fel.

Să nu uităm...

Acum un an de zile cam toată suflarea românească a rămas stupefiată la auzul acuzațiilor de trădător la adresa Regelui Mihai.

Iată ce spunea scriitorul Eugen Ionescu despre Regele Mihai în 1992. Aceste vorbe vin de la un român ce a trăit vremurile debarcării forțate a Regelui.

Nu știu cum se face, dar se pare că domnul președinte, aflat la ananghie, spune că regretă aceste atacuri. Și asta în conditiile în care atunci el și ai lui acoliți erau dispuși să meargă până în pânzele albe pentru a-și susține ideea.
Amintind de episodul Raed Arafad risc să debitez un pleonasm. A fost episodul ce-a umplut paharul și românii din foarte multe orașe au manifestat la -15 grade.

Iar pentru că în aceste ultimele săptămâni s-au debitat tot felul de inepții, care mai de care mai gogonate, culminând cu "lovituri de stat" și întoacerea spre Rusia, propun să vedem ce țări europene mai au sistemul actual de validare a unui referendum - 50% + 1 din numarul de alegători prezenți pe listele de alegători.

Curat murdar. Nu-i așa? Noi care ne raportăm la Europa și avem pretenția de-a fi parte intreagă din UE.

Dar stați așa...! Prin 2007, președintele suspendat găsea ca anormală situația pe care el se bazează azi pentru a se întoarce la Cotroceni și cu 10.000 de voturi "NU" împotriva a 6-7 milioane "DA".

Acum, pentru ca o astfel de regulă i-ar pericilta scaunul nu mai este bună.
Partea tristă e că dacă nu vom avea cvorum pe 29 iulie, lucrurile vor merge din prost în mai prost... doar pentru că cineva nu știe să piardă.

Așa că, dragi români, dacă vă interesează viitorul vostru pe aceste meleaguri, mergeți la vot! Dacă sunteți nemulțumiți sau nehotărâți invalidați votul alegând ambele opțiuni... numai prezentați-vă la vot dacă doriți o ieșire din blocajul politic actual!

Update: Reputatul ziarist Cristian Tudor Popescu prefaţează şi el la ce ne-am putea aştepta prin neprezentarea la vot: http://www.rtv.net/ctp-traian-basescu-are-de-gand-sa-anuleze-voturile-a-7-milioane-de-romani_37188.html

Butonul 3

După cum se ştie, zilele astea mai toată România este în febra Referendumului şi ambele tabere joacă cât pot de tare. În stilu-i carecteristic domnul Basescu a lansat tot felul de dume pentru ca găinile să le ciugulească. Una din cele mai penibile mi s-a părut povestea butonului 3.

"Am înteles ca domnul presedinte interimar al republicii a facut un apel la mine legat de denigrarea tarii în strainatate. Este evident ca a ramas la nivelul unui bârfitor (...) Daca vrea sa stie de ce sunt atât de puternice reactiile lumii occidentale la adresa actualei conduceri a tarii, îi fac o recomandare: în stânga biroului sunt trei telefoane mari, este unul negru cu 12 butoane, trebuie sa apese al treilea buton si îi va raspunde un om care stie sa îi spuna exact cine a facut rau României si ma tem ca primele nume vor fi Crin Antonescu si Victor Ponta", a spus Basescu, într-o conferinta de presa, la sediul de campanie.  

Şi pe acest principiu, mulţi români ş-au bătut capul să afle ce vrea să zică Berlusconi din Balcani. Din fericire, ieri seară la Realitatea TV, preşedintele suspendat ş-a mai dat odată arama pe faţă.

"Sunt 12 taste si toate sunt ale adevarului. Îmi trebuia si mie o tasta despre care sa spun "domnule, când apesi pe asta si întrebi cine-s primii vinovati pentru intrarea României în izolare, cineva îti raspunde Crin Antonescu si Victor Ponta". Îmi trebuia o tasta sa dau explicatia asta, dar telefonul are 12", a spus la Realitatea TV Traian Basescu, înecându-se de râs.

Ce încredere să mai ai într-o persoană ce bate astfel câmpii? Cu astfel de dume se ocupă un şef de Stat? Un pixel albastru nu vrea? Poate un DA...

Ponta și bosonul Higgs

Ponta se grăbește să ia fața cercetatorilor de la CERN și va anunța azi, într-o ședința extraordinară în Parlament, desoperirea bosonului Higgs.
Subiectul bosonului Higgs face parte din ampla sa lucrare de doctorat.

Multe mulțumiri celor de la Academia Cațavencu.

Păcat de dreapta

Au mai trecut nişte alegeri.

Recunoscutul ziarist Cristian Tudor Popescu a făcut o radiografie obiectivă din care aş sublinia câteva aspecte:

“T. Basescu a fost cel care a luat la bice PDL, l-a pus în genunchi ca pe o camila si i-a spulberat orice sansa de redresare, impunându-l înca o data pe Boc la sefia partidului. El este cel care le-a tinut vârâte adânc pe gâtul partidului pe tiitoarele sale politice, E. Udrea si R. Anastase, cu pretul pierderilor uriase de sânge electoral pentru PDL. Pentru placerea sa de a fi presmier, T. Basescu i-a mentinut pe bicisnicul Boc si cabinetul sau expirat pâna-n pânzele negre, pentru a-l înfige apoi în fotoliul de premier, peste capul partidului, pe „spionul” fanfaron Ungureanu.” 

“Despre PDL, niciun cuvânt. Capitanul pestilor, ca sa nu zic Capitanul lui Peste, cel care declara ritos ca un comandant nu-si paraseste nava si se lauda ca si-a adus întotdeauna echipajul teafar în port, a abandonat corabia pedelista ca pe o copaie gaurita, dupa ce tot el a condus-o în stânci.”

Una din greşelile mari ale PDL-ustilor a fost îngânfarea. Au dus-o la rang de artă, mult peste echipa lui Bombonel la începutul anilor 2000.

Şi să nu uităm... ”Daca USL nu reuseste sa evacueze ura si sa umple golul cu masuri eficiente, constructive, de relansare economica si protectie sociala, daca Ponta si Antonescu nu vor izbuti sa tina în frâu hoardele de pesedisti si penelisti gata sa se napusteasca la cascaval dupa atâta vreme de stat cu dintii la gard, „pocnitorii de stampila” nu vor întârzia sa se întoarca împotriva lor.”

Nimic mai adevarat!

Ca om cu gândiri liberale, pot să spun şi acum că nu sunt deloc încântat de faptul ca PNL-ul a trebuit să se alăture celor cu gândiri de stânga, PSD-ul. Totuşi, înţeleg că trebuia şi era singura şansă reală să pună cu botul pe labe gaşca lu' Udrea şi Anastase. Sper să mă însel şi în USL să nu fie unul Cea şi altul Hais (unele semne există deja).

Din pacate, s-a ajuns în aceasta situaţie din cauza preşmierului căruia Tăriceanu îi statea în gât. Cred că azi am fi avut o situaţie mai buna daca eram conduşi de dreapta completa (fosta alianţă D.A.). Am fi avut linişte, coerenţă şi continuitate.

Iar în ce priveşte PP-DD-ul aş folosi apelativul folosit pentru a scăpa de câini.

Să trăim bine!

Daniele, drum lin!

Azi mi-am început ziua într-un mod foarte plăcut, participând la o sesiune interesantă de prezentări tehnice. După eveniment, am mai zăbovit puțin la un pahar de vorbă și eram foarte încântat de subiectele discutate și optimismul oamenilor. Totul suna interesant.

Ajuns acasă, dau o geană pe Facebook și văd că două foste colege au distribuit un link ce dezvăluia o veste tristă. După o lungă suferință, două translanturi de măduvă, Daniel a fost răpus de boală. Vestea mi-a stricat ziua și foarte probabil mă va urmării o vreme...

Parcă mai ieri trăiam alături de foștii colegi emoția adunării sumei necesare transplantului lui Daniel. Ne-a bucurat foarte mult și aportul mogulului, domn ce a făcut posibilă urgentarea procedurilor de transplant.  Și atunci Daniel a repurtat o victorie. Din păcate, războiul nu era câștigat. Simt că toți cei ce i-am fost alături lui Daniel, fiecare în modul său, am pierdut un război. Dar cum bine spunea Ruxandra Predescu, cu ajutorul nostru Daniel a apucat să-și cunoască copilul și "n-ar fi apucat să-l audă spunându-i Tata, să-i fotografieze fiecare mic zâmbet şi să ne trimită zâmbetele astea pe mail, mândru nevoie mare!". Numai când ești părinte îți dai seama cât de mult au contat aceste clipe.

Nu am apucat să-l cunosc în persoană pe Mădalin dar am avut câteva schimburi de email-uri.  Din păcate, parcă un semn a ceea ce urma să se întâmple, Daniel nu mi-a mai răspuns la ultimul email. Am așteptat cu nerăbdare noi postări ale lui Daniel pe blog. Din păcate, a rămas să scrie doar soția sa Raluca. 

O admir pe Raluca pentru puterea de care a dat dovadă scriindu-ne în aceste extrem de grele clipe. Puterea Ralucăi cred ca îl va ajuta enorm pe al lor Vlăduț să-i urmeze pașii tatălui său. Și sunt sigur că va reuși!

E o seară tristă...  Dumnezeu să-l odihnească!

PS. Nu uitați... Bucurați-vă de viață!

Aventuri cu GPS

Anul acesta am avut un 1 Mai muncitoresc mai aparte. Am sărbătorit ziua muncii prin muncă pe o plantaţie IBM din State. Mai exact, pentru două săptamani am fost plecat cu probleme de serviciu în State. Călatoria a implicat trezirea matinală înainte de ora 5, doua escale şi o închiriere auto. După o călatorie de 26 de ore am ajuns la destinaţie într-un orasel din împrejurimile Denver-ului.

Pentru a ajunge la destinaţie am folosit un prieten din familia GPS, device împrumutat de la un coleg ce avea harta de State. Primele doua zile jucaria a fost de vis. Luni dimineaţa, când chiar mă grăbeam pentru a ajunge în lobby room şi a întâlnii nişte colegi americani, mă trezesc că softul de pe jucăria mea (un Pocket PC cu Windows CE 6.0) nu binevoieşte a mai pornii. Zicea că a apărut o versiune mai nouă a apărut şi mă întreba dacă vrea să fac update. Următorul pas... "Program application database cannot be found. Please insert original application SD card". Pa, pa! 

Am încercat practici voodu, resetări, scoaterea cardului, etc. Nimic! De vis...
Nu-mi place să bag nasul în lucrurile altora fără permisiunea acestora și de aceea nu luasem un dispozitiv de conectare a Pocket PC-ului la PC/laptop via USB. Unii mai au salvate şi date personale pe astfel de device-uri.

Norocul meu a fost că nu era pentru prima dată când eram acolo şi ştiam cum să ajung la firmă. Toată săptămâna a decurs normal. 

Vineri seara trebuia să-mi aştept un coleg la aeroport şi cum îmi era frică că-mi voi prinde urechile pe intersecţiile autostrăzilor din State, am împrumutat de la o colegă un device GPS ajuns la pensie... dar încă funcţional. Colega mi-a arătat cam cum îi funţionează jucăria şi chiar îmi arătase că avea setat în lista de destinaţii şi aeroportul. Am zis... brici! 

Plec spre aeroport pe la 20:15 pentru a nu avea surprize şi pentru a-l lua pe colegul ce ajungea la 22:17. Urmând sfaturile anemice ale relicvei setată pe unităţi metrice americane, ajung pe I-25 S (o adevărată autostradă cu 3 și 4 benzi pe sens - în funcție de porțiunea de drum) şi cu ajutorul râşniţei reuşesc performanţa să ratez intrarea pe Toll Way o scurtătură. Ea avea alte planuri.

Adevarul e că, venind dinspre nord spre Denver, intrarea pe Toll Way e imediat după ce urci o mica pantă. Dacă nu știi că urmează să faci dreapta ai toate șansele să ratezi ieșirea de pe autostradă.

Am zis că ştie jucăria ce ştie şi i-am dat tot înainte... urmându-i sfaturile.

Silviu tot defila... şi de downtown se apropia. La un moment dat primesc indicaţii să fac dreapta, urc pe un pod şi mă îndrept vertiginos spre centru. Era 21:20. După nici două mile aflu că am ajuns la destinaţie. Superb... numai aeroport nu era acolo. În stânga mea erau zgârie-nori şi băieţi ce prestau la lumina proiectoarelor ceva lucrări de reparare a unei porţiuni de şosea. La prima ocazie am întors şi am cătutat aeroportul după puncte de interes. Erau doar vreo 15 mile până la DIA (Denver International Airport).

Nu apuc să ies bine din downtown pe I-25 şi fiind pe prima bandă, în dreapta, văd un negru fluturând o eşarfă cu steagul Americii în spatele unei maşini. Primul instinct a fost să pişc puţin frâna. Mi-am continuat ușor drumul și după ce am văzut în faţa maşinii sale încă o maşină trecută prin ghetto-uri  am accelerat.
După ce am mai străbătut câteva mile și după o indicație la dreapta pentru aeroport am mai reușit odată să ies de pe autostrada spre aeroport. De vis... GPS-ul meu indica 11 mile. Dându-mi seama de greşeală m-am învârtit puţin pe străzile din jurul pasarelei ce trecea peste autostradă şi am reuşit o ieşire ce-mi indica 8 mile până la aeroport. Într-un final... Victory! Pena Boulevard şi DIA.

Am parcat la 22:05 şi a trebuit să-mi mai aştept 10 minute colegul pentru ca acesta să ajungă la baggage claim. Drumul de întoarcere a decurs normal pe Toll Way dar nu fără surpize. Iubitul GPS nu ştia numarul şi numele străzii. Ştia doar de numele strazii + "Avenue". Desigur era altă locaţie din oraş. Suspectând din start de la intersecția unde ne-a indicat să facem dreapta în loc de stânga, întoarcerea şi ajungerea la destinaţie a decurs normal.

Concluzia: Dacă împrumuți un GPS asigură-te că ce au alții la "favourites" e cu adevarat ce dorești și tu.

Dar coada... unde-i coada?

Azi, la registratura Primăriei Timișoara vine o babă:
- Unde pot arăta asigurarea la apartament.
- Luați un număr de ordine și așteptați-vă rândul.
- Multumesc. Dar coada unde-i?

Mitică la brutărie - MIX

Internetul vuiește zilele astea din pricina unui nou HIT: Mitică la brutărie.

Celebrul personaj cred că provoacă destulă greață microbiștilor și nu numai.

Iar următoarea frază e epică:

"Dar nu e vina mea... asta nu înțelege nimeni domnul Ciutacu. Cum vrei să vândă ziarul dacă nu apare Dragomir în toate ipostazele?"

Sună a discurs prezidențial conform căruia țara ar rămâne neguvernată fără actuala putere... Loolll

Update: Pe aceeaşi temă, un prieten m-a tras de mânecă şi mi-a arătat o perlă cel puţin la fel de scumpă.

Urmatoarea Grecie? Sper că NU!

Azi am citit o paralelă interesantă între situaţia actuală a Greciei şi ce ne-ar putea, foarte probabil, rezerva viitorul.

Merită subliniate câteva fraze:

"Cum sa obtii o crestere economica de 5%, în conditiile în care o întreaga clasa politica, de la presedinte la premier, ministri si functionari, si-a batut joc de cea mai ieftina sursa de finantare - fondurile europene. 

...

România are o datorie publica în jurul a 33% din PIB (129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar daca se adauga si cea privata, datoria este de 80% din PIB. În trei ani de criza România a adunat la datoria publica 25 de miliarde de euro fara ca acest lucru sa se vada cumva în economie prin reduceri de taxe si impozite sau proiecte de investitii care sa genereze crestere.

De douazeci de ani, aceiasi lideri conduc România, iar alternarea la putere s-a produs numai la televizor. În spate afacerile firmelor de partid merg înainte, iar singura problema este pentru ce suma se scoala cineva "din pat" ca sa rezolve un contract. Si exact ca la greci probabil ca banii sunt în afara.

...

Daca liderii politici, cei carora populatia le-a încredintat cu buna credinta administrarea tarii, nu schimba cursul pe care a intrat România sau daca România nu îsi schimba liderii, atunci Grecia de acum este imaginea României din viitor. Daca."

Partea tristă e că "noile alternative de putere" gen Partidul Poporului al stafiei D.D. de la 0TV sunt mult mai nocive şi mult peste ce ne-ar putea oferii partidul lui C.V. Tudor.

Felicitări lui Cristian Hostiuc pentru reuşitul articol scris.

Update: Pe aceeaşi temă, merită citit şi articolul lui Iulian Anghel.

Nani, nani puiul mamii - Varianta Enel

Robotul serviciului telecitire de la Enel doarme în afara programului de lucru.

Fiind în intervalul în care trebuie să fac telecitirea, aseară pe la 20:20 mi-a venit ideea de-a mă achita de această sarcină cetăţenească.
Citesc contorul, pun mâna pe telefon şi sun la numărul cu apel gratuit. Parcurg paşii şi ajung până la introducerea codului Eneltel. Îl introduc și surprize... primesc mesaj că nu mă aflu în intervalul de facturare specific contractului meu. Mă uit pe factură, văd "intervalul de telecitire 21 - 31 a lunii 01"   zic "tare, robotul a luat-o pe ulei".
Repet faza pentru a mă asigura că nu am greșit cu ceva și obțin aceeași poveste. 

Încerc a treia oară să intru în legătură cu cineva de la serviciul relații clienți și aflu că intervalul orar de lucru este 08-20. O las baltă și încerc din nou în această dimineață, în interval. Totul frumos, natural și firesc: problemă rezolvată.

Îmi cer scuze public robotului pentru că mi-am permit să-l deranjez! :)

O noua isterie din tranvaiul 41?

În această dimineață o persoană foarte dragă mi-a atras atenția asupra unei noi isterii lansate de un anume Florin în căutare de senzațional, trafic pe site-ul său și de ce nu, subiect de discuții.

Postez in numele unui prieten care a avut o intamplare nefericita. Orice ajutor care poate duce la identificarea persoanei este binevenit.

"Astazi 5 ianurie 2012 in jurul orei 8:45 in tramvaiul 41 ce venea dinspre Billa Drumul taberei spre Lujerul, prietena mea a fost intepata in spate cu un ac de o persoana inca neidentificata.

Aceasta persoana a urcat in spatele ei odata cu ea la statia 41 de la Billa DT iar apoi a simtit o intepatura tare in piciorul drept.

Cand s-a uita in spate era aceasta persoana care avea o basca in mana si a aruncat-o intr-o punga pe care o detinea si apoi se chinuia sa arunce in punga ceva ce parea lipit de podul palmei.

Prietena era un pic in stare de soc si nu a realizat ce s-a intamplat exact dar cand si-a dat seama a reusit sa faca poze persoanei care s-a dat jos la statia Lujerului.

Ea apoi a coborat la statie Pod Ciurel de unde am luat-o eu cu masina. A sunat la 112 si i s-a zis sa faca plangere la politie. Am mers la Institutul de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals" unde s-a constatat intepatura (se vedea cu ochiul liber) i s-au recoltat probe pentru analize de sange si i s-au facut cateva vaccine profilactice pentru ce s-a putut.

Acuma timp de 6 luni trebuie sa mergem la analize si sa ne rugam ca nu a fost nimic pe ac.Ce nu se poate vaccina sunt Hepatita C si Hiv.

Semnalmente persoana:aprox 40 de ani , inaltime aprox 1.80, geaca culoare dechisa.poara ochelari de vedere, tuns scurt.

In seara aceasa o sa mergem si la politiei pentru ca pe zi nu era nimeni la judiciar.

Daca sunt persoane care cunosc vreun vataman pe 41 sau care pot ajuta in orice alt mod, ii rog sa ma contacteze.

Povestea mi se pare cusută cu ață roșie. Am și eu curiozitatea cum a făcut "prietena" poza respectivă din moment ce era foarte panicată și a coborât la prima stație (e de înțeles în astfel de situații)? Poza pare a fi făcută din spatele omului... nu el e în spate.

Asta îmi aduce aminte de isteria creeată anul trecut de zvonul care circula între mămici despre salvările false ce fură copii din parcuri.

E deja cunoscut că omul se înduioșează ușor la povești sensibile sau la câștiguri miraculoase. Din instinct deja mulți au pus deja botul și distribuie povestea pe wall-urile lor. 

Update 17:00: Se pare că de această dată întamplarea a fost pe bune iar baiatul avea o problemă şi se crede la grădiniţă: "Barbatul le-a spus politistilor ca le-a întepat pe femei cu acul pentru a le atrage atentia, nu pentru a le transmite vreo boala".
În atare condiţii locul lui nu e printre noi.

Despre SMURD si Raed Arafat

Să cunoaștem mai bine începuturile SMURD și pe doctorul Raed Arafat dintr-o prezentare TEDx:

Citind în ultimele zile evz.ro și ale colegilor de la capital.ro tind să dau dreptate celor ce susțin că aceste ziare sunt doar niște vuvuzele... iar reacția românilor începe să se intensifice.


Florin NEGRUTIU editorialist Gândul.info sintetiseză o față a conflictului mult discutat din aceste zile: Câte "eforturi uriase" n-a depus în acesti ultimi ani statul pentru a cheltui "banii românilor" pe lucruri care nu exista?! Traian Basescu stie asta, stie ca serviciul poarta semnatura unui om concret, cu nume si prenume, care a avut nu doar viziunea, ci si încapatânarea si îndârjirea de a o pune în practica. Si asta îl roade.
Pentru ca în România, când cineva face ceva, se gasesc nenumarati oameni de bine care sa-i dea la cap. Asa e felul unui popor care traieste satisfactia suprema atunci când "moare si capra vecinului".

Respect Raed Arafat!

Din seria încet, încet spre victoria finală domnul președinte Băsescu a mai reputat o “victorie”: demisia unei persoane valoroase, Raed Arafat, din funcţia de secretar de stat şi fondatorul SMURD. 

Cine urmăreşte intervenția telefonică a președintelui de aseară la emisiunea în care era invitat doctorul Arafat poate remarca cum au loc discuțiile și “negocierile” cu domnul președinte. Președintele fredonează mai tot timpul piesa de teatru în care joacă iar ceilalți sunt mai mult simplii spectatori. Cu greu acesta poate fi întrerupt deşi se pare că a intervenit pe lângă subiect.

Văzând această discuție înțeleg de ce liderii opoziției refuză să îşi mai piardă timpul mergând la consultari cu preşedintele în exerciţiu.
Adriana Săftoiu spune: Modul în care a intervenit în timpul dezbaterii televizate este doar o reflecţie a egoului persoanei Traian Băsescu care nu acceptă să i se conteste opinia, autoritatea, mai ales când persoana contestatară ocupă un loc în organigrama instituţiilor pe care însuşi Traian Băsescu le păstoreşte.

Argumentele doctorului mi se par pertinente și le susțin. Degeaba... se face cum vrea Zeus. Nu mai contează că tocmai el îndemna personalul medical să părăsească țara dacă nu le convine un salar de 2000 ron (pentru specialisti – de rezidenţi nu mai are rost să discutăm…). Nu mai contează că există un deficit foarte mare de specialiști iar salariile medicilor actuali sunt foarte mici. În condițiile apariției firmelor private, mai mult ca sigur, foarte mulți medici vor migra spre privat pentru salarii mai mari. Apoi, vor exista discuții privind prioritizarea trimiterii ambulanțelor de la diferite firme private.

A nu se înţelege greşit... Sunt adeptul spitalelor private unde nu trebuie să propteşti pereţii ore în şir şi eşti tratat decent. Numai că la Urgenţă, din moment ce ai sunat la 112, un serviciu naţional, în astfel de momente e cazul să nu te împiedici în birocraţie şi în lupte interne între firmele private.
Şi din păcate, nici sistemul privat nu e perfect. Există mulţi doctori în privat care lucrează şi la stat şi îţi iau banii cu un tupeu incredibil... de multe ori pentru mai nimic. Pardon pentru efectul Placebo.

Aici putem citi detalii despre pumnii aplicaţi de preşedinte secretarului de stat, Raed Arafat, încă dinainte ca proiectul de lege să fie făcut public. Nu vreau să ratez ocazia de-a sublinia ultimul paragraf: Realitatea TV scria mare pe ecran, cu satisfacţia de înteles a jurnaliştilor care au o ştire fierbinte: „Război Băsescu – Raed Arafat.” Din păcate, din acest război, singurii învinşi vom fi noi, cei care nu avem bani suficienţi pentru spitalele din Viena.

Din conferinta de presă a domnului Arafat aş sublinia: Colegii care au scris aceasta propunere nu au cea mai mica experineta în sistemul de urgenta.
Mulţumim domnule Arafat pentru miile de vieţi salvate!

Update: 21:10 10.01.2012 Tocmai am citit un articol COLOSAL. Articolul poate cu uşurinţă concura cu cele mai bune articole ale lui Cristian Tudor Popescu. Felicitări Remus Cernea!

Update: 21:45 18.01.2012 Acum, după ce apele s-au liniştit între dr. Arafat, preşedinte şi prim-ministru e cazul să luam aminte de haosul din sănătate şi din mintea celor care ne conduc: