Circul din jurul Wikileaks

Ultimele sâptămâni au adus pe tapetul internaţional ceea mai penibilă situaţie în care au fost puse autorităţile americane în ultima perioadă – scandalul Wikileaks.

Asistăm la ceea mai penibilă acţiune de-a închide gura cuiva sau la o mare, mare vrăjeală - vrăjeală de genul 11 septembrie 2001.  Fie vorba între noi... eu cred că 11 septembrie 2001 a fost un mare circ şi atunci au murit intenționat cetățeni americani și nu numai.

Momentan, se derulează în faţa noastră varianta penibilă şi aceasta a atins pragul paroxismului. Dacă această variantă e ceea adevărată, atunci oamenii ce conduc statul American joacă Tom şi Jery, cu Julian Assange în rolul lui Jery.

Julian Assange a făcut public mult din rahatul pe care-l fac autorităţile americane şi nu numai. Omul a dat de înţeles că mai are multe resurse de dezvăluit şi un AS în mânecă. Pe lângă site-urile oglindă la wikileaks.ch el a mai pus la dispozitia oricărui seeder de torrente AS-ul său. În acest moment pe torrente există cel puţin 2000 de seed-uri (calculatoare care au deja acest fişier şi-l distribuie mai departe).

Assange a ameninţat că va dezvalui parola acestui fisier "asigurare". El l-a pus pe torrente încă de la începutul lunii iulie, în ideea că dacă autorităţile americane încearcă să-i închidă gura, lumea să afle secretele ce vroia să le facă publice.

Se pare că un filmuleţ din Iraq în care trupele americane ce se duc să salveze un ziarist rănit şi de fapt îl omoară împreună cu alte victime colaterale nevinovate nu le-a picat deloc bine la stomac lui Obama şi ai săi.

Modul în care e harţuit acest om mi-a adus puţin aminte de serialul pe care l-am savurat cu ceea mai mare plăcere, Prison Break. În perioada în care am urmărit acest film, împreună cu soţia, pierdeam ore întregi în week-enduri vizionând 5-6 episoade pe zi. Subiectul principal de la care pleacă acest serial este “uciderea” fratelui preşedintelui SUA de către Lincoln Burrows şi condamnarea acestuia la moarte. În realitate, fratele președintelui, era la căldurică în munţi, departe de ochii indiscreţi. În schimb Lincoln şi fratele său Michael Scofield sunt lucraţi la greu de Companie.

Cele patru capete de acuzare pe pentru care a fost nevoit să plătească o sumă imensă (238.000 euro) pentru cauţiune sunt de-a dreptul ridicole: două pentru molestări sexuale, un “viol” şi unul referitor la constrângerea victimelor.

Assange a ajuns în Suedia pe data de 11 august pentru a participa la un seminar patronat de Partidul Social Democrat suedez. “Întâmplător” a locuit pe perioada evenimentului în apartamentul uneia din cele două femei ce aveau să-l acuze de “sex pe nepregatite”. WTF? Când aia ş-a desfăcut cracii, era „nepregătită”? Poveşti deastea mai auzi numai la virgine… 

Am înţeles că, prin presa suedeză circulă următoarele idei despre aceste “sărmane victime”.

Prima dintre victime, Anna Ardin, a fost expulzată din Cuba pentru subversiunea puterii lui Castro şi e o feminist înverşunată. Cu o luna inaintea “violului” aceasta a postat pe blogul său articolul “Cum să te razbuni pe bărbaţi”. Acolo ea explică pe puncte cum poţi să-l “faci să sufere aşa cum te-a făcut el pe tine să suferi”. Ea s-a oferit voluntară şi a fost printre organizatorii congresului.

Sub pretextul că merge la părinţi în nordul Suediei, i-a oferit lui Assagne apartamentul său pentru găzduire. Apoi s-a întors subit (cică s-au schimbat planurile) şi brusc fac sex în aceeaşi seară. Ce film subţire!

Cealaltă “victimă” a locuit mai mulţi ani în SUA şi încă are un boyfriend american, recent înşelat cu Assange.

Duduia a declarat că l-a vazut pe Assange la TV şi i s-a pus pata pe el. S-a “documentat” despre el şi nu a vrut să rateze ocazia de-a-l întâlni în Suedia. La conferinţa respectivă s-a îmbrăcat în roz deoarece "vroia să-i atrag atenţia". Dupa conferinţa, Assange şi câtiva organizatori au mers la restaurant, iar cum fata în roz era unica femeie la masa, era vădit faptul că doar la ea s-ar fi putut da burlacul. După sesiunea de restaurant, “s-au violat”.

Mă întreb ce ne rezervă episoadele viitoare din acest serial.
Pentru că e iarnă, probabil se va ajunge la urmăriri cu snow mobile şi împuşcături cu mitraliera, în timp ce paraşutiştii plutesc în zare, iar elicopterele dau târcoale împreună cu câteva avioane F-16. Poate avem parte şi de nişte rachete lansate de pe portavioane. 

Julian Assange, până la urmă a fost eliberat pe cauţiune, dar continuă să fie harţuit şi din câte am înţeles, americanii pregătindu-i noi capete de acuzare.

Trist dar adevărat… tot acest circ devine o glumă tot mai proastă şi reală… atentat la adresa libertății.  Aşa se întâmplă cu mai marii lumii ce ne conduc, şi pe care daca-i superi, ai pus-o în mod  “democratic”.

Cei cu putere au încercat să-i închidă site-ul şi să se opună acestui fenomen, dar cred ca e prea tarziu şi nu cred că mai pot controla situaţia. Sunt prea multe site-uri oglindă şi numărul adepţilor lui Assange creşte.

Am înțeles că diverse companii americane (ex. Hewlett-Packard) interzic accesul angajatilor la site-urile WikiLeaks și nu ar fi explus ca în curând să auzim despre cetățeni americani ce au fost arestați pentru că “au pus în pericol securitatea națională”.

Trist dar adevarat, aceasta e adevărata față a democrației pretutindeni... chiar și în țara care a propovăduit-o, SUA.

Diverse insituții bancare au înterupt/blocat deja conturile WikiLeaks. De aceea, Mastercard, Visa sau The Guardian s-au confruntat cu atacuri informatice din partea celor ce apreciază libertatea de exprimare.

Doar Amazon.com, din cauza arhitecturii sale de servere elastice a reușit să nu cadă.

Deși existau dovezi clare și mandat de arestare din partea României, Suedia a refuzat să-l extrădeze pe pedofilul Bivolaru. Au băgat pretextul cu lipsa de încredere într-un proces corect in Romania și acum inculpatul Bivolaru chiar are tupeu să ceară despăgubiri statului român.

Dar când ordinul suprastatal vine de la SUA, atunci oricine e arestat pe orice motiv cât se poate de penibil. 

Suedia cere extrădarea pe baza unor acuzații ridicole.  Cum poate dovedii posesoarea prezervativului rupt că a avut loc în timpul actului sexual cu Assange și nu după? 

Ce justiție emite un mandat de arestare pe baza unor declarații de cancan? Se pare că ceea din Suedia.

Trist dar adevărat, cu toate tehnologiile si beneficiile de care se bucură societatea modernă, sistemul din Roma antică încă persistă. Acum, torturile și asasinatele se consumă sub acoperișuri legale, iar la televizor și pe Internet lumea e prostită în ultimul hal.
De mai multe ori am citit articole sau am văzut la televizor un reportaj pe un anumit subiect ce-mi era cunoscut și am remarcat diferența foarte mare dintre cum percepeam eu realitatea trăită și cum era prezentată pe ecran. Cred că, acest aspect l-am trait cu toții.

Daca l-ar împușca, l-ar transforma într-un martir.  Pentru ei e mai bine să-l acuze de viol, terrorism, și eventual, să-i mai bage pe gât și vreo două cazuri de pedofilie pentru ca să fie lista completă.

Apoi, Assange poate ajunge într-o închisoare din Europa, de unde este repejor trimis în SUA si nu mai aude nimeni de el.

O ipoteză care pentru moment pare puțin plauzibilă, dar nu imposibilă, ar fi faptul că tot acest circ să aibă în spate cu totul alte scopuri, mult mai “malefice”: ceva de genul să se îngrădească drepturile pe Internet.

Parcă, cacealmaua e mult prea mare... şi pare incredibil până unde au ajuns serviciile secrete să se înjosească… mai rău ca niciodată.

Acest om detine mult prea multe informații sensibile şi nu ar fi exlus să fi fost ajutat intenționat de către sistem. Sistemele informatice ce protejază aceste informații sunt foarte, foarte greu de penetrat.

Assange poate fi și un agent american menit să facă scandal și să facă unele profeții mincinoase cu scopul de-a da un motiv guvernului American de-a impune tot felul de reguli internationale pe Internet si de-a controla ultima cale de acces liber la informatie si schimburi de idei între oamenii din toata lumea - INTERNETUL.

Poate că vor  să instaureze spionarea generală a Internetului si a tuturor căilor de comunicare, la fel cum au făcut-o în 2001 cu turnurile gemene și controalele de pe aeroporturi şi camere de luat vederi peste tot. Iar pentru aceasta, au nevoie de motive solide.

Dacă această ipoteză ar fi reală, şi Assange e doar un presupus spion, atunci s-ar creea o întreagă telenovelă ce ar avea un final tragic.

În Anglia peste tot sunt camere de supraveghere și e țara lui Big Brother. Mi-e greu să cred că poliția britanică nu știa unde era Assange "ascuns". 

Să vedem ce va urma…

Hai cu responsabilitatea! Măcar odată...

Azi, mai mult ca niciodată, culegem roadele naivităţii acestei naţiuni. Timp de 20 de ani, actualul cârmaci al ţării a vrăjit poporul român cu tot felul de scuze ale insuccesurilor sale. Nu mă ascund după deget, dar şi eu am muşcat-o prin 2004 când l-am votat.

Timp de 20 de ani, actualul preşedinte a ocupat funcţii importante pe prima şcenă a ţării. A fost ministrul transporturilor de cinci ori, reuşind să "scufunde" flota românească şi a ajutat CFR-ul să intre în colaps. A fost primarul capitalei şi pentru "insuccesurile" sale s-a scos dând vina pe consilierii din partidele de opoziţie. Timp de 4 ani a dat vina pe Tăriceanu... şi încă o mai face. Printre ţintele sale predilecte se mai găsesc mogulii, membrii CSM, parlamentul (unde uită că partidul domniei sale are majoritate) oricine... numai nu ai săi, NU. Acum, când are control la tot... mai pe faţă sau vualat, tot alţii sunt de vină.

De astăzi, pentru semnalele clare ale eşecului aderării României la spaţiul Schengen şi pentru insuccesele sale în politica diplomatică "sunt de vină" Franţa şi Germania.

Da! Din punct de vedere tehnic s-au făcut eforturi mari pentru succesul acestei aderări. Unele se regăsesc în aeroportul internaţional din Timişoara... Numai  că, nu e suficient. Corupţia la nivel înalt a atins limite inimaginabile şi tehnicile PSD-ului au fost perfecţionate. Nu degeaba PD-ul se trage tot din FSN.

Scena uluitoare de la summit-ul NATO de la Lisabona din această toamnă era un indiciu evident al actualei imagini a primului diplomat român. Băsescu a fost ignorat şi ejectat de Sarkozy într-un mod bădăran!

Atitudinea lui Sarkozy nu e una normală, dar aceasta denotă cât de reci sunt relaţiile dintre cele două administraţii române şi franceze, altădată prietene.
Cei doi preşedinţi s-au contrat cu ceva timp în urmă pe o temă extrem de sensibilă: ţiganii.
Băsescu a făcut şi face MARI GAFE luându-le apărarea acestor lichele ale societăţii. Să-l înţelegem... această etnie constituie un important capital electoral iar fratele său s-a înrudit cu celebrul Bercea Mondialu'.

Preşedintele este duplicitar. Declaraţiile sale din Financial Times şi meciurile sale cu Sarkozy pe tema ţiganilor vin în antiteză cu texte adresate de dânsul jurnalistei Andreea Pană: "'ţigancă împuţită".

Chiar recent marinarul nu a ţinut cont de părerea foarte multor români ce au semnat peţiţii pentru ca rromii să se numească "ţigani". Ideea e ca noi, românii, să nu mai fim confundaţi în Europa cu rromii.

Există şi excepţii printre membrii acestei ednii, dar aceştia ştiu să nu iasă pe tapet cu clasica imagine a hoţiei şi traiului pe spatele altora. Ei îşi câştigă pâinea într-un mod onest şi nu au nevoie de pomeni.

Am remarcat foarte rarele vizite externe făcute de diplomaţi  importanţi ai marilor puteri economice. Pe vremea lui Ilici şi Constantinescu vizitele erau mult mai multe.
Din punctul meu de vedere, cel mai important rol al preşedintelui ţării este activitatea dimplomatică externă. În funţie de calitatea acesteia ne bucurăm mai mult sau mai puţin de relaţii bilaterale amiabile. Din păcate... actualul preşedinte e mediocrul la acest capitol iar în subiectul spaţiului Schengen diplomaţia externă joacă un rol foarte important.
După umila mea părere şi Prosănacul îi dă clasă la acest capitol. După ce a fost facut academician a participat la o întrunire cu membrii marcanţi ai lumii academice mondiale.
Sper să fi înţeles faptul că mai bine stă în banca sa, decât să ne aducă aminte de alţi academicieni de tristă amintire.

Domnule Preşedinte, când vă asumaţi şi d-voastră responsabilitatea unui eşec? Măcar odată...
Dacă într-o astfel de situaţie aţi fi înstare s-o faceţi, atunci aţi avea mai mult de câştigat decât argumentându-vă lamentabil. Aţi câştiga ceva respect. Un lucru care nu se cumpără cu bani. Altfel, în ritmul acesta, ajungeţi să daţi vina pe fotbalişti şi manelişti şi să vă afundaţi ca flota.
Mai ales în politică, diplomația joacă un rol esențial. Te poate scoate din rahat dar și dacă dai cu bâtul în baltă ai pus-o!

Update 1: Editorialul lui Cristian Tudor Popescu pe aceasta temă merită citit: http://www.gandul.info/puterea-gandului/mogulii-sarkozy-si-merkel-7838651.
De asemenea, nici analiza facuta de Luca Niculescu nu trebuie ignorată: http://www.contributors.ro/administratie/romania-franta-motivele-racirii/ .

Update 2 (05.01.2011): Se pare că președintele mi-a citit blogul. :)) Glumesc!
În premieră, pe marile și micile ecrane, dl. Băsescu își asumă pentru prima dată responsabilitatea.

Necâştigător! Mai bagă odată...

După o scurtă vacanţă prilejuită de ziua naţională, m-am întors de la părinţi. În Oţelul Ruşu, nefiind mulţumit de presiunea lichidului de spălat parbrizul, am zis să completez rezervorul. Am oprit la Petrom, am luat 4 litrii de lichid şi apoi am băgat o parte în rezervorul adecvat. 

În aceea tură, la staţia respectivă erau doi băieţi trecuţi puţin de 20 de ani. Unul la "pupitru" cu încasările şi celălalt, afară la alimentat şi sters parbrize.

Înainte de a-mi continua drumul spre Timişoara, am zis să îmi iau o cafea de la automat.

Văd că aceasta costă 1,5 ron și îl rog pe băiatul de la "pupitru" să-mi schimbe o bacnotă de 1 leu. Acesta, cam zăpăcit, a avut nevoie de vreo trei rugăminţi să-mi schimbe moneda. Într-un final, îmi dă monedele şi dau să-mi cer cafeaua. Bag monedele şi astept... Please wait...

Când să iau cafeaua... stupize, stupize. Automatul de cafea nu eliberase paharul şi îl întreb pe domnul de la pupitru:

- Nu te supăra, te durea gura să-mi spui că jaful ăsta nu eliberează paharul?
Ridică din umeri ca prostul şi zice:
- Se mai întâmplă...

Văzând că nu am cu cine discuta... renunţ şi ies. Afară, îl văd pe celalalt tânăr angajat Petrom.

Îl întreb dacă ştie de situaţia cu automatul şi-mi confirmă ca da.
- Eu i-am spus la băiatul cu cafeaua, dar o zis să las aşa...

- Păi bine, şi pe voi vă doare gura să vă avertizaţi clienţii că aparatul nu merge? Sau vă durea mâna să fi lipit o hartie cu textul "nu funţionează"?.

A tăcut ca boul în târg...

- Ok. Mersi. Aşteptaţi să alimentez vreo dată de la voi...

Pe drum am încercat să găsesc explicaţia atitudinii acestora. Pe lângă nivelul limitat de inteligenţă ce li se citea pe faţa lor, o altă explicaţie a acestor amatori în servicii ar putea fi faptul că e foarte posibil ca ei să fi moştenit jobul de la bunicul / bunica, etc. De bine de rău, Petrom o duce bine... deci o duce bine şi nepotul.

O caracteristică a vremurilor lui Cească, era permisiunea de-a calătorii duminica, odată la două săptămâni în funcţie de numărul maşinii (cu soţ sau fără soţ). Tot legat de automobile, era clasică povestea cu raţia de benzină 20-30 de litri! 

În acele vremuri, cine lucra la PECO (actualele benzinării PETROM rebranduite) era bine văzut şi respectat. Ba chiar, familia sa se putea considera privilegiată.

Pentru câţiva litrii de benzină/motorină daţi pe sub mană primea lucruri extrem de rare pentru acele vremuri: salam, carne, zahăr, faină etc. Ştiu aceste lucruri căci și o rudă dintr-un minunat oraş al României a fost în această postură şi înainte de 89. Când mergeam cu părinţii în vizită, ne bucuram de tot felul de "delicateţuri".

Timpul a trecut, lumea a mai şi ieşit la pensie...

Dar, după deja tradiţionalul stil românesc anumite poziţie în firmele de stat şi unele private chiar... se moştenesc. Dacă mie mi-a fost cald şi bine acolo, de ce nu i-ar fi şi fiului sau nepotului meu?
Mă mir ca ruda mea nu a procedat aşa şi ficele sale au cu totul alte profesii. În schimb, au facut-o alţii. Că na... e o industrie care nu va murii prea curând. Lipsa crasă de respect faţă de clienti nu mai contează.

În contrast cu aceşti clasici moştenitori ai unui tron la Petrom, recent în centrul Timişoarei s-a deschis o patiserie. Angajatele de acolo te şocează cu amabilitatea... Cum cu toţii suntem obişnuiţi cu mârlanii clasici din servicii, te simţi puţin prost când ai de-a face cu o astfel de atitudine pe meleaguri mioritice.  Fetele acestea îmi aduc aminte de "recii" germani, din fiecare magazin sau hotel.