Circul din jurul Wikileaks

Ultimele sâptămâni au adus pe tapetul internaţional ceea mai penibilă situaţie în care au fost puse autorităţile americane în ultima perioadă – scandalul Wikileaks.

Asistăm la ceea mai penibilă acţiune de-a închide gura cuiva sau la o mare, mare vrăjeală - vrăjeală de genul 11 septembrie 2001.  Fie vorba între noi... eu cred că 11 septembrie 2001 a fost un mare circ şi atunci au murit intenționat cetățeni americani și nu numai.

Momentan, se derulează în faţa noastră varianta penibilă şi aceasta a atins pragul paroxismului. Dacă această variantă e ceea adevărată, atunci oamenii ce conduc statul American joacă Tom şi Jery, cu Julian Assange în rolul lui Jery.

Julian Assange a făcut public mult din rahatul pe care-l fac autorităţile americane şi nu numai. Omul a dat de înţeles că mai are multe resurse de dezvăluit şi un AS în mânecă. Pe lângă site-urile oglindă la wikileaks.ch el a mai pus la dispozitia oricărui seeder de torrente AS-ul său. În acest moment pe torrente există cel puţin 2000 de seed-uri (calculatoare care au deja acest fişier şi-l distribuie mai departe).

Assange a ameninţat că va dezvalui parola acestui fisier "asigurare". El l-a pus pe torrente încă de la începutul lunii iulie, în ideea că dacă autorităţile americane încearcă să-i închidă gura, lumea să afle secretele ce vroia să le facă publice.

Se pare că un filmuleţ din Iraq în care trupele americane ce se duc să salveze un ziarist rănit şi de fapt îl omoară împreună cu alte victime colaterale nevinovate nu le-a picat deloc bine la stomac lui Obama şi ai săi.

Modul în care e harţuit acest om mi-a adus puţin aminte de serialul pe care l-am savurat cu ceea mai mare plăcere, Prison Break. În perioada în care am urmărit acest film, împreună cu soţia, pierdeam ore întregi în week-enduri vizionând 5-6 episoade pe zi. Subiectul principal de la care pleacă acest serial este “uciderea” fratelui preşedintelui SUA de către Lincoln Burrows şi condamnarea acestuia la moarte. În realitate, fratele președintelui, era la căldurică în munţi, departe de ochii indiscreţi. În schimb Lincoln şi fratele său Michael Scofield sunt lucraţi la greu de Companie.

Cele patru capete de acuzare pe pentru care a fost nevoit să plătească o sumă imensă (238.000 euro) pentru cauţiune sunt de-a dreptul ridicole: două pentru molestări sexuale, un “viol” şi unul referitor la constrângerea victimelor.

Assange a ajuns în Suedia pe data de 11 august pentru a participa la un seminar patronat de Partidul Social Democrat suedez. “Întâmplător” a locuit pe perioada evenimentului în apartamentul uneia din cele două femei ce aveau să-l acuze de “sex pe nepregatite”. WTF? Când aia ş-a desfăcut cracii, era „nepregătită”? Poveşti deastea mai auzi numai la virgine… 

Am înţeles că, prin presa suedeză circulă următoarele idei despre aceste “sărmane victime”.

Prima dintre victime, Anna Ardin, a fost expulzată din Cuba pentru subversiunea puterii lui Castro şi e o feminist înverşunată. Cu o luna inaintea “violului” aceasta a postat pe blogul său articolul “Cum să te razbuni pe bărbaţi”. Acolo ea explică pe puncte cum poţi să-l “faci să sufere aşa cum te-a făcut el pe tine să suferi”. Ea s-a oferit voluntară şi a fost printre organizatorii congresului.

Sub pretextul că merge la părinţi în nordul Suediei, i-a oferit lui Assagne apartamentul său pentru găzduire. Apoi s-a întors subit (cică s-au schimbat planurile) şi brusc fac sex în aceeaşi seară. Ce film subţire!

Cealaltă “victimă” a locuit mai mulţi ani în SUA şi încă are un boyfriend american, recent înşelat cu Assange.

Duduia a declarat că l-a vazut pe Assange la TV şi i s-a pus pata pe el. S-a “documentat” despre el şi nu a vrut să rateze ocazia de-a-l întâlni în Suedia. La conferinţa respectivă s-a îmbrăcat în roz deoarece "vroia să-i atrag atenţia". Dupa conferinţa, Assange şi câtiva organizatori au mers la restaurant, iar cum fata în roz era unica femeie la masa, era vădit faptul că doar la ea s-ar fi putut da burlacul. După sesiunea de restaurant, “s-au violat”.

Mă întreb ce ne rezervă episoadele viitoare din acest serial.
Pentru că e iarnă, probabil se va ajunge la urmăriri cu snow mobile şi împuşcături cu mitraliera, în timp ce paraşutiştii plutesc în zare, iar elicopterele dau târcoale împreună cu câteva avioane F-16. Poate avem parte şi de nişte rachete lansate de pe portavioane. 

Julian Assange, până la urmă a fost eliberat pe cauţiune, dar continuă să fie harţuit şi din câte am înţeles, americanii pregătindu-i noi capete de acuzare.

Trist dar adevărat… tot acest circ devine o glumă tot mai proastă şi reală… atentat la adresa libertății.  Aşa se întâmplă cu mai marii lumii ce ne conduc, şi pe care daca-i superi, ai pus-o în mod  “democratic”.

Cei cu putere au încercat să-i închidă site-ul şi să se opună acestui fenomen, dar cred ca e prea tarziu şi nu cred că mai pot controla situaţia. Sunt prea multe site-uri oglindă şi numărul adepţilor lui Assange creşte.

Am înțeles că diverse companii americane (ex. Hewlett-Packard) interzic accesul angajatilor la site-urile WikiLeaks și nu ar fi explus ca în curând să auzim despre cetățeni americani ce au fost arestați pentru că “au pus în pericol securitatea națională”.

Trist dar adevarat, aceasta e adevărata față a democrației pretutindeni... chiar și în țara care a propovăduit-o, SUA.

Diverse insituții bancare au înterupt/blocat deja conturile WikiLeaks. De aceea, Mastercard, Visa sau The Guardian s-au confruntat cu atacuri informatice din partea celor ce apreciază libertatea de exprimare.

Doar Amazon.com, din cauza arhitecturii sale de servere elastice a reușit să nu cadă.

Deși existau dovezi clare și mandat de arestare din partea României, Suedia a refuzat să-l extrădeze pe pedofilul Bivolaru. Au băgat pretextul cu lipsa de încredere într-un proces corect in Romania și acum inculpatul Bivolaru chiar are tupeu să ceară despăgubiri statului român.

Dar când ordinul suprastatal vine de la SUA, atunci oricine e arestat pe orice motiv cât se poate de penibil. 

Suedia cere extrădarea pe baza unor acuzații ridicole.  Cum poate dovedii posesoarea prezervativului rupt că a avut loc în timpul actului sexual cu Assange și nu după? 

Ce justiție emite un mandat de arestare pe baza unor declarații de cancan? Se pare că ceea din Suedia.

Trist dar adevărat, cu toate tehnologiile si beneficiile de care se bucură societatea modernă, sistemul din Roma antică încă persistă. Acum, torturile și asasinatele se consumă sub acoperișuri legale, iar la televizor și pe Internet lumea e prostită în ultimul hal.
De mai multe ori am citit articole sau am văzut la televizor un reportaj pe un anumit subiect ce-mi era cunoscut și am remarcat diferența foarte mare dintre cum percepeam eu realitatea trăită și cum era prezentată pe ecran. Cred că, acest aspect l-am trait cu toții.

Daca l-ar împușca, l-ar transforma într-un martir.  Pentru ei e mai bine să-l acuze de viol, terrorism, și eventual, să-i mai bage pe gât și vreo două cazuri de pedofilie pentru ca să fie lista completă.

Apoi, Assange poate ajunge într-o închisoare din Europa, de unde este repejor trimis în SUA si nu mai aude nimeni de el.

O ipoteză care pentru moment pare puțin plauzibilă, dar nu imposibilă, ar fi faptul că tot acest circ să aibă în spate cu totul alte scopuri, mult mai “malefice”: ceva de genul să se îngrădească drepturile pe Internet.

Parcă, cacealmaua e mult prea mare... şi pare incredibil până unde au ajuns serviciile secrete să se înjosească… mai rău ca niciodată.

Acest om detine mult prea multe informații sensibile şi nu ar fi exlus să fi fost ajutat intenționat de către sistem. Sistemele informatice ce protejază aceste informații sunt foarte, foarte greu de penetrat.

Assange poate fi și un agent american menit să facă scandal și să facă unele profeții mincinoase cu scopul de-a da un motiv guvernului American de-a impune tot felul de reguli internationale pe Internet si de-a controla ultima cale de acces liber la informatie si schimburi de idei între oamenii din toata lumea - INTERNETUL.

Poate că vor  să instaureze spionarea generală a Internetului si a tuturor căilor de comunicare, la fel cum au făcut-o în 2001 cu turnurile gemene și controalele de pe aeroporturi şi camere de luat vederi peste tot. Iar pentru aceasta, au nevoie de motive solide.

Dacă această ipoteză ar fi reală, şi Assange e doar un presupus spion, atunci s-ar creea o întreagă telenovelă ce ar avea un final tragic.

În Anglia peste tot sunt camere de supraveghere și e țara lui Big Brother. Mi-e greu să cred că poliția britanică nu știa unde era Assange "ascuns". 

Să vedem ce va urma…

Hai cu responsabilitatea! Măcar odată...

Azi, mai mult ca niciodată, culegem roadele naivităţii acestei naţiuni. Timp de 20 de ani, actualul cârmaci al ţării a vrăjit poporul român cu tot felul de scuze ale insuccesurilor sale. Nu mă ascund după deget, dar şi eu am muşcat-o prin 2004 când l-am votat.

Timp de 20 de ani, actualul preşedinte a ocupat funcţii importante pe prima şcenă a ţării. A fost ministrul transporturilor de cinci ori, reuşind să "scufunde" flota românească şi a ajutat CFR-ul să intre în colaps. A fost primarul capitalei şi pentru "insuccesurile" sale s-a scos dând vina pe consilierii din partidele de opoziţie. Timp de 4 ani a dat vina pe Tăriceanu... şi încă o mai face. Printre ţintele sale predilecte se mai găsesc mogulii, membrii CSM, parlamentul (unde uită că partidul domniei sale are majoritate) oricine... numai nu ai săi, NU. Acum, când are control la tot... mai pe faţă sau vualat, tot alţii sunt de vină.

De astăzi, pentru semnalele clare ale eşecului aderării României la spaţiul Schengen şi pentru insuccesele sale în politica diplomatică "sunt de vină" Franţa şi Germania.

Da! Din punct de vedere tehnic s-au făcut eforturi mari pentru succesul acestei aderări. Unele se regăsesc în aeroportul internaţional din Timişoara... Numai  că, nu e suficient. Corupţia la nivel înalt a atins limite inimaginabile şi tehnicile PSD-ului au fost perfecţionate. Nu degeaba PD-ul se trage tot din FSN.

Scena uluitoare de la summit-ul NATO de la Lisabona din această toamnă era un indiciu evident al actualei imagini a primului diplomat român. Băsescu a fost ignorat şi ejectat de Sarkozy într-un mod bădăran!

Atitudinea lui Sarkozy nu e una normală, dar aceasta denotă cât de reci sunt relaţiile dintre cele două administraţii române şi franceze, altădată prietene.
Cei doi preşedinţi s-au contrat cu ceva timp în urmă pe o temă extrem de sensibilă: ţiganii.
Băsescu a făcut şi face MARI GAFE luându-le apărarea acestor lichele ale societăţii. Să-l înţelegem... această etnie constituie un important capital electoral iar fratele său s-a înrudit cu celebrul Bercea Mondialu'.

Preşedintele este duplicitar. Declaraţiile sale din Financial Times şi meciurile sale cu Sarkozy pe tema ţiganilor vin în antiteză cu texte adresate de dânsul jurnalistei Andreea Pană: "'ţigancă împuţită".

Chiar recent marinarul nu a ţinut cont de părerea foarte multor români ce au semnat peţiţii pentru ca rromii să se numească "ţigani". Ideea e ca noi, românii, să nu mai fim confundaţi în Europa cu rromii.

Există şi excepţii printre membrii acestei ednii, dar aceştia ştiu să nu iasă pe tapet cu clasica imagine a hoţiei şi traiului pe spatele altora. Ei îşi câştigă pâinea într-un mod onest şi nu au nevoie de pomeni.

Am remarcat foarte rarele vizite externe făcute de diplomaţi  importanţi ai marilor puteri economice. Pe vremea lui Ilici şi Constantinescu vizitele erau mult mai multe.
Din punctul meu de vedere, cel mai important rol al preşedintelui ţării este activitatea dimplomatică externă. În funţie de calitatea acesteia ne bucurăm mai mult sau mai puţin de relaţii bilaterale amiabile. Din păcate... actualul preşedinte e mediocrul la acest capitol iar în subiectul spaţiului Schengen diplomaţia externă joacă un rol foarte important.
După umila mea părere şi Prosănacul îi dă clasă la acest capitol. După ce a fost facut academician a participat la o întrunire cu membrii marcanţi ai lumii academice mondiale.
Sper să fi înţeles faptul că mai bine stă în banca sa, decât să ne aducă aminte de alţi academicieni de tristă amintire.

Domnule Preşedinte, când vă asumaţi şi d-voastră responsabilitatea unui eşec? Măcar odată...
Dacă într-o astfel de situaţie aţi fi înstare s-o faceţi, atunci aţi avea mai mult de câştigat decât argumentându-vă lamentabil. Aţi câştiga ceva respect. Un lucru care nu se cumpără cu bani. Altfel, în ritmul acesta, ajungeţi să daţi vina pe fotbalişti şi manelişti şi să vă afundaţi ca flota.
Mai ales în politică, diplomația joacă un rol esențial. Te poate scoate din rahat dar și dacă dai cu bâtul în baltă ai pus-o!

Update 1: Editorialul lui Cristian Tudor Popescu pe aceasta temă merită citit: http://www.gandul.info/puterea-gandului/mogulii-sarkozy-si-merkel-7838651.
De asemenea, nici analiza facuta de Luca Niculescu nu trebuie ignorată: http://www.contributors.ro/administratie/romania-franta-motivele-racirii/ .

Update 2 (05.01.2011): Se pare că președintele mi-a citit blogul. :)) Glumesc!
În premieră, pe marile și micile ecrane, dl. Băsescu își asumă pentru prima dată responsabilitatea.

Necâştigător! Mai bagă odată...

După o scurtă vacanţă prilejuită de ziua naţională, m-am întors de la părinţi. În Oţelul Ruşu, nefiind mulţumit de presiunea lichidului de spălat parbrizul, am zis să completez rezervorul. Am oprit la Petrom, am luat 4 litrii de lichid şi apoi am băgat o parte în rezervorul adecvat. 

În aceea tură, la staţia respectivă erau doi băieţi trecuţi puţin de 20 de ani. Unul la "pupitru" cu încasările şi celălalt, afară la alimentat şi sters parbrize.

Înainte de a-mi continua drumul spre Timişoara, am zis să îmi iau o cafea de la automat.

Văd că aceasta costă 1,5 ron și îl rog pe băiatul de la "pupitru" să-mi schimbe o bacnotă de 1 leu. Acesta, cam zăpăcit, a avut nevoie de vreo trei rugăminţi să-mi schimbe moneda. Într-un final, îmi dă monedele şi dau să-mi cer cafeaua. Bag monedele şi astept... Please wait...

Când să iau cafeaua... stupize, stupize. Automatul de cafea nu eliberase paharul şi îl întreb pe domnul de la pupitru:

- Nu te supăra, te durea gura să-mi spui că jaful ăsta nu eliberează paharul?
Ridică din umeri ca prostul şi zice:
- Se mai întâmplă...

Văzând că nu am cu cine discuta... renunţ şi ies. Afară, îl văd pe celalalt tânăr angajat Petrom.

Îl întreb dacă ştie de situaţia cu automatul şi-mi confirmă ca da.
- Eu i-am spus la băiatul cu cafeaua, dar o zis să las aşa...

- Păi bine, şi pe voi vă doare gura să vă avertizaţi clienţii că aparatul nu merge? Sau vă durea mâna să fi lipit o hartie cu textul "nu funţionează"?.

A tăcut ca boul în târg...

- Ok. Mersi. Aşteptaţi să alimentez vreo dată de la voi...

Pe drum am încercat să găsesc explicaţia atitudinii acestora. Pe lângă nivelul limitat de inteligenţă ce li se citea pe faţa lor, o altă explicaţie a acestor amatori în servicii ar putea fi faptul că e foarte posibil ca ei să fi moştenit jobul de la bunicul / bunica, etc. De bine de rău, Petrom o duce bine... deci o duce bine şi nepotul.

O caracteristică a vremurilor lui Cească, era permisiunea de-a calătorii duminica, odată la două săptămâni în funcţie de numărul maşinii (cu soţ sau fără soţ). Tot legat de automobile, era clasică povestea cu raţia de benzină 20-30 de litri! 

În acele vremuri, cine lucra la PECO (actualele benzinării PETROM rebranduite) era bine văzut şi respectat. Ba chiar, familia sa se putea considera privilegiată.

Pentru câţiva litrii de benzină/motorină daţi pe sub mană primea lucruri extrem de rare pentru acele vremuri: salam, carne, zahăr, faină etc. Ştiu aceste lucruri căci și o rudă dintr-un minunat oraş al României a fost în această postură şi înainte de 89. Când mergeam cu părinţii în vizită, ne bucuram de tot felul de "delicateţuri".

Timpul a trecut, lumea a mai şi ieşit la pensie...

Dar, după deja tradiţionalul stil românesc anumite poziţie în firmele de stat şi unele private chiar... se moştenesc. Dacă mie mi-a fost cald şi bine acolo, de ce nu i-ar fi şi fiului sau nepotului meu?
Mă mir ca ruda mea nu a procedat aşa şi ficele sale au cu totul alte profesii. În schimb, au facut-o alţii. Că na... e o industrie care nu va murii prea curând. Lipsa crasă de respect faţă de clienti nu mai contează.

În contrast cu aceşti clasici moştenitori ai unui tron la Petrom, recent în centrul Timişoarei s-a deschis o patiserie. Angajatele de acolo te şocează cu amabilitatea... Cum cu toţii suntem obişnuiţi cu mârlanii clasici din servicii, te simţi puţin prost când ai de-a face cu o astfel de atitudine pe meleaguri mioritice.  Fetele acestea îmi aduc aminte de "recii" germani, din fiecare magazin sau hotel.

Alba-neagra cu cauciucurile de iarnă

Recent, puţinii neuroni ai proaspătului ministru al transporturilor au născocit o idee strălucită (sper să nu fie doar un plagiat şi interese meschine la mijloc): obligativitatea ca iarna toţi posesorii de autovehicule ce doresc să călătorească pe drumurile patriei să doteze autoheniculele personale cu cauciucuri de iarnă.
"Genială" i-a fost revelaţia: "Acum o lună, în timp ce veneam din Poiana Braşov înspre Bucureşti, au început să cadă câţiva fulgi de zăpadă. Brusc, au început ciocnirile între maşini. M-am enervat, i-am sunat pe cei de la Compania de Drumuri şi i-am luat la întrebări. Le-am zis că îi dau afară dacă nu iau măsuri urgente. Ei mi-au spus că nu e vina lor, pentru că toată lumea are cauciucuri de vară."

Ideea în sine nu e rea deloc. Problema e că ea vine într-un moment foarte neinspirat... la spartul târgului, în noiembrie. Drept pentru care decizia materializării ideii a fost amânată pentru anul viitor.
Se pare că unii s-au grăbit să sară repede pârleazu', înainte ca doamna Boagiu să spună "hop". Acţiunea lor nu e deloc de condamnat. De condamnat e aspectul ce i-a determinat pe aceşti conaţionali să facă această investiţie. Ei nu s-au gândit până acum la siguranţa lor şi a celor din jurul lor. Le e frică doar de amendă!
De pe urma disperării românilor cei cu mintea de pe urmă au profitat propietarii magazinelor şi service-urilor de specialitate. Mai mult ca sigur, şi anul viitor se vor găsi băieţi deştepţi care să profite de culoarul legislativ prospăt creeat.

Subscriu şi eu necesităţii acestor accesorii auto.
Am simţit diferenţa ce-o pot face aceste cauciucuri în iarna 2007-2008. Atunci, urcam fără probleme pe Semenic cu SuperNova lui tata, având cauciucuri de iarnă. Treceam pe lângă automobile mult mai scumpe, dar cu "opinci" de vară. Cei ce însoţeau şoferul împingeau la greu maşina pentru a putea lua ceva demaraj.

Anul trecut, în decembrie, într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la muncă căzuse un strat moale de zăpadă. Aveam cauciucuri "all seasons". Am ajuns să merg puţin prin cartier şi să mă satur de câte ori s-a activat ABS-ul. M-am întors acasă şi am ales mijlocul de transport în comun.
La muncă, în urma unor discuţii cu colegii m-am decis să nu mă zgârcesc şi să-mi dotez automobilul personal cu un set de cauciucuri de iarnă. În luarea acestei decizii a contribuit şi filmuleţul următor:
  

După cum se poate observa, spaţiul de frânare scade considerabil pentru varianta cu cauciucuri de iarnă, dar şi traiectoria maşinii nu are de suferit ca în celelalte situaţii.
Desigur... unii vor spune că astfel de filmuleţe fac jocurile celor din industria producătoare de pneuri. Poate că există şi o parte de adevăr în acest aspect, dar explicaţiile din film le-am trăit pe propria piele.

Cauciucurile de iarnă au cu totul alte propietăţi faţă de restul, la frig: sunt mai moi, nu se întăresc la temperaturi negative şi permit o aderenţă mult mai bună. Alte detalii tehnice se pot afla de la foştii mei colegi şi aici.

Fireşte, nu e deloc recomandat să foloseşti astfel de cauciucuri pe temperaturi de 21 de grade cum au fost zilele trecute. Totuşi, încet, încet, iarna îşi va intra în rol şi atunci aceste accesorii ne vor face viaţa mai uşoară.

Firmele de asigurari de dincolo ţin cont de acest aspect la despăgubiri. Pe moment, ale noastre, vor ţin cont doar la valoarea poliţei de asigurare. În curând şi ale noastre vor ţine cont la despăgubiri. Dacă provoci accident iarna şi nu ai cauciucuri de iarnă adecvate, chiar şi asigurarea CASCO va acoperi ZERO daune şi eşti bun de plată din buzunarul tău.

S-a mai dus un GENIU

Poezia "Soferul si nevasta-sa":

Ne urcasem cu toţii în autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cântasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.


Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.


Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai lăudăm,


Cal încurcăm la condus.
În fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.


Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.


Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, în care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele înghesuite între sine
Şi aceeaşi reţea.


Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din mână,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Rămâi între noi,
Bravo,
Ura,


Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi începusem să-l încomodăm,
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai încomodăm la condus,


Dar să-şi ia şi nevasta lângă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie,
În cabina lui blindată!


Ce hotărât conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude în toată maşina o muzică eroica,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.


În autribuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am început să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De pâine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am început să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dărâmat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
Începem să coborâm,
Şi bineînţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice coborâre,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni în autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am îngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
În cabina blindată,
Se uită doar înainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.

Autor Adrian PĂUNESCU, 12/13 iulie 1987. Dacă cineva nu s-a prins cine e şoferul, îi mai dau două indicii: N. C. sau "odiosul".

Ieri, a fost condus pe ultimul drum şi înmormântat cu onoruri militare. Acum trupul său e aşezat în cimitirul Bellu alături de ceea mai mare pleiadă de personalităţi ce le-a dat acest popor în ultimele două secole. 

Păcat că s-a adeverit, încă odată ideea, că ştim să ne preţuim valorile doar atunci când ele nu mai există printre noi.

DUMNEZEU SĂ-L IERTE! FIE-I ŢĂRÂNA UŞOARĂ!

Realizări în infrastructura rutieră - una albă, alta neagră

Ultima dată când am fost la părinţi am ales traseul Timişoara - Lugoj - Caransebeş - Haţeg. Traseul Timişoara - Lugoj a fost excelent! Chiar şi traversarea Lugojului a fost de vis, căci am facut-o pe proaspăta centură inaugurată de Boc şi Berceanu cu surle şi trâmbiţe.

Mă bucur că la jafurile din bani publici din România lui 2010, mai există şi lucruri ce se fac la preţuri europene. Mă întreb cum poate să coste alte lucrări sfidător de exagerat în comparaţie cu aceste preţuri normale.

Călătoria plăcută a fost întreruptă la ieşirea de pe centura Lugojului. La nici 1 km de Lugoj m-am trezit cu un drum de pietre format din vechiul asfalt mai rău ca un drum de ţară pietruit... mai rău decât drumul pe care bunica merge la prăşit. Distracţia a durat apoape până în Caransebeş, întâlnind şi clasicele semafoare, dar  apoi drumul a fost de vis.

Edilii din Timişoara, nemulţumiţi fiind de stadiul lucrărilor de infrastructură au decis să amplaseze camere video pe şantierele din oraş. Nu sunt sigur dacă ideea s-a şi materializat în anumite colţuri ale oraşului, dar cu siguranţă ea nu s-a materializat la lucrările pod-ului din Calea Şagului. Cred că se lucrează de cel puţin doi ani la acest pod şi lucrările sunt departe de-a fi terminate.

Într-o dimineaţă, pe la 10, înainte de job am trecut pe acest pod şi din mers am imortalizat două poze cu colegii lui Dorel.

Pe Dorel, nu am mai apucat să-l pozez, dar mă puteţi crede pe cuvânt că era la datorie. :)

Aberaţii inutile - replies for haters

Speram ca medicamentele administrate să îşi facă efectul, dar din păcate se pare că nu au avut efectul scontat.
Cunoscându-le deja psihologia, mă aşteptam să abereze în continuare. Chiar le povesteam colegilor că urmează să le mai dedic o ultimă pagină căci oricum, le-am acordat exagerat de mult spaţiu de emisie.
Da ştiu… explicaţiile despre aberaţiile lor sunt de prisos. Problema e că ei fac trafic cu nebunia lor… şi unii îi mai si cred dacă nu cunosc persoana.

Ca idee, eu nu i-am cunoscut vreo dată pe aceşti oameni şi nici ei pe mine.

Dar ei, mă cunosc "foarte bine" şi îşi permit să mă caracterizeze. Ce poţi să le ceri mai mult?

Radioul meu preferat, Guerrilla, a reuşit să includă în atlasul lor de mitocănie urbană o caracterizare a celebrilor Mihnea Balta alias Dark şi Bogdan Coroi alias jos8cal. "verifică cu febrilitate reacţiile; mai rar inteligent, este deseori agresiv, pripit şi întotdeauna contra."
 Anonimul de Forum by eliberadio
Într-un post anterior, povesteam despre aceștia și "abilitatea de a-și schimba identitatea dintr-un singur click, mai des decat năpârlesc șerpii".
Desigur, maestrii vor spune că unele aspecte mă caracterizeaza şi pe mine. Daca ai activitate normală online, e inevitabil să ai anumite caracteristici.
Diferenta dintre mine şi ei e faptul că eu nu mă ascund in spatele unui nick. Sunt Silviu, cu bune şi cu rele. Numele complet se poate afla foarte simplu.

Dacă nu ai sânge în instalaţie, atunci stai în spatele unui nickname. Eşti cel mai tare, poţi să înjuri, poţi să râzi de alţii şi la o adică să-ţi refulezi frustrările. Dar, esti fericit! FELICITĂRI!
În realitate, rămâi un anonim de forum, blog, whatever... ;)

Iată un exemplu de discuţie civilizată de pe vremea când domnul Mihnea Balta zis Dark era si el raspundaci si vorbea aceeaşi limbă cu mult huliţii lui clienţi. M-am bine dispus recitind întregul topic.

Cine mai credea că Mihnea Balta și Bodgan Coroi ar fi cu toți iepurii acasă, are ocazia să se lamurească. Băieții ăstia când ajung la munca în loc să îsi bea cafeaua și să citească niste știri online, ei au program de SEO a la Bălaceanca:

Și asta în fiecare zi. În atare condiții, mâine poimâine auzim la știri că s-au aruncat de pe un bloc crezând că sunt Batman și Superman sau poate Neo din Matrix.

Orice alt comentariu e de prisos. Dumnezeu să-i ierte!

Update: La nici o oră după ce am facut publică această poză, după principiul prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul, schizofrenicul se laudă cu prostia sa. Iar cum boala asta nu se vindecă, efectul său continuă să își facă simțită prezența.

Q.E.D. - end of story

Enigma dezlegată - 26.11.2010

În una din redactările recente am aflat care e miza ”prietenilor mei”. Ei cred că dacă am prieteni M$ MVPi, gata şi eu mă agit pe site-ul meu şi codexpert.ro în ideea de-a devenii MVP. De aceea, încearcă să îmi ia faţa.

Îi mai dezamăgesc, dar nici în vise nu mi-a trecut aşa ceva prin minte. Poate, după ce-i văd pe ei încoronaţi MVPi de stand-up, voi încerca să mă zbat şi eu mai tare să nu fiu mai prejos. Până atunci, din când în când mai pun şi eu câte ceva pe site-ul meu pentru a face ceva trafic, chiar şi dacă codul meu nu e perfect.
La o adică, au ei de grijă să-mi aducă vizitatori. Ei ştiu foarte bine ce înseamnă SEO.

Uneori, pentru diverse chestiuni mă mai uit pe codeguru.com sau codeproject.com şi mă minunez cât de multe comment-uri legate de bug-uri există la articole. Atât timp cât articolele sunt gratuite şi cu titlu informativ, nu poţi să acuzi autori de ceva, fie şi de bug-uri. Din unele poţi afla chiar lucruri interesante. S-ar putea scrie romane întregi... dar nu are cine s-o facă. Poate după ce ei vor termina câţiva programatori români, vor trece pe worldwide stand up.

Mihnea şi jos8cal cred că Marius şi Ovidiu au primit acest titlul pe pupe şi cumetrie. Cu regret le spun că nu am timpul, experienţa şi doza de efort cu care sunt înzestraţi M & O astfel încât să fie prezenţi în comunităţi online de la msdn şi codeguru, dar şi în cele offline, plus un număr mare de articole publicate anual.

Îmi place că dacă cei din tabăra lor greşesc, pentru ei nu e o problemă... chiar dacă e una mult mai nasoală. Recunosc că, codul initial postat de mine pe 23.11 avea scăpări. Cu toate acestea, în proiectul în care l-am folosit nu am întâmpinat probleme (nu manipulam fişiere mari de ordinul GigaBytes şi proiectul era unicode). 

Dar vine un Dan de Danemark. Iniţial, el nu realizeză cât de mult îi influenţează SSD-ul său rezultatele pentru operaţiile de deschidere-închidere fişiere... Ce să mai vorbim de cashe?! Codul său întorcea aceleaşi rezultate greşite pentru benchmark, indiferent de valabilitatea mărimilor de intrare. Mai trimite şi handler invalid. Mihnea doarme...
Ca şi în alte dăţi, băjeţii “obiectivi” nu se sesizează la astfel aberaţii în favoarea ideii pe care sunt ei focusaţi şi trec cu vederea, pentru că şi ei, la rândul lor greşesc (doar că nu fac publice operele). Se mulţumesc să arunce cu pietre.

O da! Pentru Virgin Mihnea Vodă de Balta ce a facut dl. Dan nu e stand up, e doar băgare în zeamă... iar Mihnea nu se bagă la bucătărie. El mănâncă doar de la shaormerii. Daca as fi scris eu aberatia aia cu handlerul jos8cal ar fi zis: ce plm... face ăla şi ar fi scris cel puţin 3 luni de zile articole pe acest subiect. Dar pentru că Dan de Danemark e, probabil, un amic de-al lor... nu-i bai... trece.

Am mai spus-o: să faci băscălie nu e greu. O mică demonstraţie am făcut-o cu Dan... şi m-am cenzurat.
Da, recunosc, şi eu am fost puţin rău cu Dan. Omul se chinuia să-mi demonstreze ceva şi nu reuşa. Puteam să spun multe alte rahaturi. Doar că mie nu-mi mai prea plac dulcurile. :P
În schimb, mi-e frică că săracul Mihnea,  de la atâta rahat, să nu dea în diabet.

Da ştiu... mai am de muncit la limba lui Shakespeares. Aşa mai schiopătat... mă descurc. Unii se miră de ce o fac dacă nu o ştiu perfect şi mă acuză de ce o folosesc pe site-ul meu. 
Dragi "tovarăşi", o folosesc pentru că dacă unul din India, Africa de Sud, Columbia, Rusia, etc îmi accesează site-ul, să mai revină şi altă dată. Nu să zică... site-ul ăla e într-o limbă ce n-o cunosc şi să nu mai revină vreo dată. 
Să le fie ruşine lăbarilor că au lipsit la lecţia asta de SEO! :P
Sunt ei dusi cu pluta, dar nu chiar atât încât să se joace toată ziua cu proxy-uri pentru a-mi aduce trafic din India şi Rusia... Mai au şi ei de lucru.

În cariera mea am întâlnit mulţi oameni talentaţi, foarte buni profesionişti, dar la toţi am văzut slăbiciuni tehnice. Cu siguranţă şi Mihnea are, la fel cum am şi eu. Vorba aceea: nimeni nu-i perfect... Deşi el dă impresia că ar crede contrariul.

Avem libertatea de exprimare, atât în viaţa reală cât şi ceea virtuală. Nu pot să-i spun lui să nu mai scrie rahaturi, la fel cum nici el nu poate să-mi interzică mie să mai scriu pe site-ul meu.
Iar pentru ca dl. Bogdan Coroi alias jos8cal si dl. Mihnea Balta zis si Dark imi pun tag-uri cu numele meu indiferent de subiectul aberatiilor debitate, le transmit ce imi transmit ei mie.


Consider ca m-am înjosit destul punand astfel de cuvinte pe blog. Mă retrag din activitatea de trolling pentru a nu le periclita băjeţilor şansa de-a deveni MVPi de stand up.

Jeniul Pustiu şi Xzibit - 08.11.2010
Din cauza acţiunilor marinarului de la Cotroceni asupra flotei, Mihnea a fost nevoit să renunţe la cariera de marinar de baltă. A venit la capitală pentru a devenii programator şi a ajuns un clovn.

Acest jeniu pustiu, cu puteri divine, se urcă călare pe golaba sa şi o mai loveşte odată cu cravaşa în speranţa de-a ieşii primul pe turnantă.

Aflându-se în criza de idei, acesta apelează la prietenul său Xzibit Meme. Îmi vizitează profilul de pe Picasa şi găseşte o "comoară": nişte poze de la RONUA Timişoara, mai 2008.

Mihnea confundă pozele şi face un mix dintre o poză în care discutam despre blogul lui şi unele cu Meme Xzibit.

Mă văd nevoit să-i vând un pont cu adevarata poză în care vorbeam despre enum-uri.

Dupa cum se poate observa, la câte aberaţii spun, sunt "ignorat" de întreaga audienţă.

Omul nu este o gloabă - 28.10.2010
Dacă cineva mai credea că blogul amicilor vrea să fie o "parodie" la adresa "programatorilor" români ce ies în evidenţă se însală. Lăbar Bogdan Coroi zis şi gloaba jos8cal demonstrează în continuare că stă la cutie  pentru a prinde ceva scos din context pentru clasicul său pretext obsesia pentru persoana mea şi a câtorva prieteni. Din când în când mai bagă câte o pastilă cu adevărat răsuflată, în încercarea de-a distrage atenţia de la adevărata lui preocupare, denigrarea unor persoane ce-i sunt antipatice.
Bag de seamă că Bogdan şi Mihnea, altădată foarte prolifici, intraseră în greva foamei din 15 octombrie, în semn de solidaritate cu învăţătoarea Cristina Angel. Dar cum moţiunea a picat, ei sunt laşi şi o părăsesc pe învăţătoarea lor.

jos8cal
alias
 Bogdan Coroi

Şi atunci, pe 15 octombrie făceau haz de necaz de un amarăştean vai de mama lui sau un tip pus la rândul său pe caterincă.

În primul rând trebuie să-şi arate frustrarea că el nu a ajuns la "performanţa de 4 stele, simbolul calităţii". Nu a avut ocazia să ajungă la această performanţă pentru că el nu se poate abţine să-i facă pe oameni tâmpi. Bogdane, sorry, eu nu i-am putut spune asta omului, deşi mi-a trecut prin cap. Chestia asta ţine de ceva ce tu nu ai: inteligenţă emoţională şi bun simţ. Plus că, de multe ori prin forumuri oameni nu îşi exprimă clar ideile sau uită să facă copy+paste la tot codul relevant şi apar inevitabilele întrebări pentru a înţelege ce vrea şi are de fapt, omul.

Apropo, de suportul pentru "disabled on sight", dacă individul ar fi un om cu toate ţiglele pe casă şi nu încape de unele persoane, ar putea să-şi activezi singur butonul. Bine-înţeles, daca-l are. Din păcate ori nu-l are ori îi este defect.
Cu siguranţă, nu i se va simţi lipsa. Atât timp cât el a fost  expulzat din comunitatea codexpert.ro, poate să-şi vada de oile sale pe alte meleaguri. Nu l-a chemat nimeni înapoi... Dar el, ca un copil tâmp şi marginalizat de grup, se încăpăţânează să îşi facă simţită prezenţa.

Mă bucur că lăbarul a fost de acord cu soluţia "urâtă" a lui Marius (nerecomandată şi de Marius) şi remarc cu zâmbetul pe buze că gloaba nu a auzit de tooluri de analiză statică gen PC Lint, tool la care face referire Ovidiu prin MISRA. M-am lovit şi eu de acest tool, la precedentul job. Dacă ar fi utilizat un astfel de tool şi ar fi lucrat măcar o lună pentru industria automotive / medicală / aeronautică, sau alte industrii unde soft-ul rulează pe soluţii critice "de viaţă şi de moarte" ar fi înţeles de ce cast-urile chiar nu sunt acceptate.
Necunoscând ce are omul messajflaviu în codul său am comis neobrăzarea de-a veni cu alte soluţii ce ar trebui folosite în anumite situaţii: "eu as renunta la acest tip enumerare si as folosi tipuri clasice, un vector, structura, etc.". Asta nu înseamnă că eu nu folosesc enum-uri. Chiar le prefer de multe ori în locul declaratiilor #define de constante ce conţin stări ale aceleiaşi entităţi. În schimb, nu-mi plac cast-uri forţate, mai ales la enum-uri.
După cum ne-a obişnuit, domnul Coroi se repede să doboare scaunul spânzuratului şi trage concluzia că eu folosesc "structuri in loc de enum-uri".
Măi Bogdane, cred că ţi-au crescut nişte coarne şi acum eşti bou, nu cal. Aş folosi un vector / lista la o structură dacă aş avea mai multe stări ale mai multor entităţi ce trebuie să le pasez dintr-o parte în alta a unei aplicaţii. Nu aş folosi, pentru asta, enum-urile (deşi o minte încâlcită ar putea face şi aşa).

jos8cal crede că nu ştiu faptul că "CString ca-si schimba parul in functie de ce caracter set ai setat la proiect". Tot el, nu se prinde "ce trebuie sa evidentiez" eu prin următorul cod.

Domnule Coroi, vă informez că, deşi nu aţi intuit, v-aţi dat singur răspunsul la nedumerirea d-voastră.
Dacă îi puneţi numele prietenului d-voastră din Pipera în faţă, atunci veţi avea pentru p valoarea "g" (căci avem de-a face cu un caracter ASCII nu unicode).
Sper că ştiţi şi d-voastră faptul că, caracterele unicode nu se pot reprezenta doar pe un octet.
Poate, uneori, nu mă exprim foarte clar. Totuşi sper ca odată cu această explicaţie domnul lăbar să fie mai liniştit şi să nu-l mai strângă halatul.

Bulan Coroi, cei 9 ani de C++ experienţă înseamnă C++, nu neaparat STL. Cu STL-ul mă dau în bărci de mai puţini ani. Sper că şti faptul că STL-ul e doar o parte din ceea ce înseamnă C++. Am văzut destui colegi de breaslă, chiar programatori de C/C++ care nu s-au lovit vreo dată de STL pentru că jobul nu le-a cerut şi ei nu erau prea interesaţi de această parte.

Era să uit! Domnule Bogdan Coroi, dacă nu vă puneţi CV-ul pe linkedin.com sunteţi un luzăr în breasla nostră. Ţin să vă informez că şi acolo puteţi să vă pupaţi în fund şeful (pe dl. Balta) folosind recomandările. Poate vă dă o mărire de salar. ;)

M-a făcut mama brotac - 05.10.2010

Azi Bogdan Coroi a făcut un tur de forţă şi a mai scos o operă din puţul gândirii sale cele întunecate. Am aflat de opera sa odată cu reactivarea clientului manual de RSS marca jos8cal.

Dragi haters, prefer să am câţiva cititori, mult mai puţini decât voi, decât să fac SPAM şi să pup lumea în fund pe twitter, doar ca să atrag atenţia. Eu nu-mi propun să denigrez imaginea cuiva, spre deosebire de voi. Eu scriu pe blog pentru fun, nu pentru bani din Google AdSense.

Înteţeg că versionarea în aplicaţii MDI  s-ar putea demonstra folosind şi o aplicaţie consolă după mintea coroiului (scuze pentru limbajul academic la înălţimea căruia nu mă pot ridica): “suport multi-cacat in MDI pla-n _ur este o mare laba existentiala. Care pla mea este legatura intre MDI si salvat niste numere si string-uri pe disk? Ce legatura are CArchive cu geamuri si alte mui muncitoresti?"

Când vorbeşti de MDI (Multiple Document Interface) şi un concept strâns legat framework-ul MFC, nu crezi e util să foloseşti o aplicaţie demo?
Am demonstrat serializarea şi versionarea şi in aplicatii non-MDI. Nu era nevoie de-un demo de lehamite pe care nu-l ia nimeni în seamă.

Pentru cultura ta Bogdane (ştiu că îţi place expresia :P), am ales să fac suport multi-file extension, doar în ideea de-a ajuta pe cei interesaţi să vadă mai uşor diferenţele între versiunile fişierelor. Apropo, de la mirifica ta idee de căutare pe goagăl până la a pune în practică ce am prezentat eu acolo a fost nevoie de putină sudoare de "minier". Dar fireşte, un luceafăr al huilei ca tine sau Mihnea făceaţi treaba aia în juma' de oră. În 45 de minute era gata şi articolul în Word.

Adjunctul de lăbar îşi aduce aminte că a folosit cândva, o poză dintr-un articol de-a meu de pe vechiul site. Pe forumul codeguru.com userul meu este Maximus_X. Mihnea sau Bogdan au creeat userul Maximus_X  pe forumul codexpert.ro şi a început să facă băşcălie.

Mă bucur că acest cal biped nu a şters poza şi nu mi-a uitat “memorabilele articole”. Îmi pare rău că nu a înţeles o iotă din ce ziceam prin 2004 când eram preparator universitar. Din câte ştiu, a lipsit de la acele laboratoare de OOP şi acum trebuie să vină la recuperări căci pentru el e totul o apă şi un pământ... în acele două articole. Doar un habarnist sau psihopat nu ar observa diferenţele (FigureEx şi FiguresAg).

Asta este... Nu am încotro şi trebuie să bat şaua pentru a priceape şi gloaba!

FigureEx explică cum poţi modela o ierarhie de obiecte de tip figură şi cum ai putea desena majoritatea obiectelor bazându-te pe două puncte cunoscute. La triunghi, cum e firesc, mai e nevoie de un punct. 

FiguresAg foloseşte tehnica clasică de agregare a obiectelor şi demonstrează cum să construieşti obiecte mai complexe folosind obiecte de tip CLine şi un singur punct.

- Capisci Bogdane?! Hei tu Mihnea, nu mai juca Solitaire şi măcar fi atent la colegul tău! Ştiu că pentru tine sunt banalităţi, dar pentru el şi restul colegilor chiar trebuie să construieşti cerul.

- Bogdane! Mai vrei o pereche de ochelari? Nici o problemă... Stai să revin din grajdi şi să ţi pun.

Ce bine era dacă îi cunoşteam chiar şi virtual pe aceşti dudes, Mihnea şi Bogdan, mai demult prin 2004.  Dacă le eşti simpatic şi ai o viaţă activă şi publică în mediul online, atunci nu mai ai nevoie de spell checker sau pentru alte greşeli de genul celei că am inversat culoarea din legendă pentru atributele claselor.
Stimabili amici se năruieşte cerul pe mine de ruşine că am greşit şi am inversat culorile în legendă. Pentru liniştea voastră vă confirm că atributele albastre sunt ale clasei de bază CFigure şi cele roşii sunt atribute din clasele derivate. Bogdane, sper că ai înţeles acum! :))

Iartaţi-mă că nu am găsit o platformă de blog mai bună decât wordpress. Pentru smart b0y din voi, faptul că şi Marius o foloseşte ceva mai demult decât mine, înseamnă deja plagiat. Acum, că şi "luzării" de la M$ îl folosesc e deja apocalipsa.
Bogdane oare nu te-ai întrebat de ce Marius e prieten cu mine, cam cum eşti tu cu Mihnea? Cât de tâmp eşti să crezi că un om recunoscut de Microsoft pentru skill-urile tehnice şi activitatea publică e prieten cu un prost?

Flame-ul cu operatorul post versus pre incrementare pe iteratori a pornit de la un banal FAQ util la interviuri. Ştiaţi că la o discuţie de interviu, celebrul jos8cal este cu compilatorul în cerebel şi compilează /O2?
Alţii nu au astfel de aptitudini şi se mai bazează pe cum arată sursele STL şi ce spun “luzări” gen Scott Meyers, Herb Shutter şi mă opresc aici căci devin off-topic.

Cât de tembel poţi să fi să califici un om după un nivel de acum şapte ani şi jumătate? Atât, cât prietenii mei.
Le cer iertare că atunci am facut puţin copy-paste la un cod de criptare-decriptare găsit pe net şi de ei, într-un moment în care aveam un şef care avea impresia că aplicaţiile se fac în două zile, pac-pac.
Chiar nu aveam timp să reinventez roata iar la aceea vreme skill-urile mele de programare erau modeste, într-o perioadă în care de dimineaţă eram la cursuri şi după-amiaza eram la muncă pentru a acumula exerienţă.

Update 1: Mihnea, vezi că te faci de cacao cu triunghiul derivat din linie. Plizz, nu mă face de râs tocmai acum. :D Până să intrăm la fineţuri de compilatoare de ultimă generaţie, hai să lamurim cum stă treaba cu OOP-ul, în special agregarea şi ierarhia de clase a lu' triunghi prăjit.

Câinele moare de drum lung… şi prostul de grija altuia

Bag de seamă că celebrii amigos Mihnea Balta şi adjunct lăbar Bogdan Coroi au intrat într-o criză teribilă de idei. După o teorie a alinierii axelor în sistemul cartezian tridimensional credeam că au ieşit la pensie sau că s-au controlat la cap şi sunt internaţi la Bălăceanca.
În penultimul topic din 21 septembrie dl. Mihnea se revolta pe faptul că alţi aliniază altfel de cum îi place lui axele sistemului cartezian tridimensional şi implicit e de porc.

Mulţumesc cerului pentru că există siteul faţă de carte! Cu ajutorul lui am aflat de ce era într-o starea de letargie trollerul nr. 1 din România, Mihnea Balta.

Presimt că domnul Mihnea Balta o va pune de un proces intentat de regizorul Florin Şerban pentru denaturarea capodoperei sale: Eu când vreau să fluier, fluier. La dl. Balta filmul are alt titlu, după cum singur îşi intitulează revelaţiile spunând că îşi construieşte cerul, pardon, sistemul de coordonate, propria librărie STL, etc.
Mihnea pregăteşte la Bălăceanca o continuare a celebrului film, cu el în rolul principal, dar nu la închisoare ci la azil şi cu alt titlu ce se termină cu 2, continuare la nu ştiu ce... 

Pentru că au ceva cu restul lumii care lucrează în firme multinaţionale, cineva de pe codexpert.ro le spunea: "Stand-up programming? "Fara a spune macar odata ceva corect ?" Dar chiar zi-ne tuturor cit de cu vaca sintem, la firmele noastre de renume galactic sau satesc. "
Firma d-lui Mihnea, conform site-ului firme.info are 3 angajaţi. Deci, pentru ei e de porc să lucrezi într-o firmă mai mare, chiar şi multinaţională. Nu mai contează faptul că îţi place ce faci acolo, că eşti decent plătit şi ai linişte financiară.
Fireşte că multinaţionalele sunt de porc pentru că au oameni la HR ce fac profilul psigologic al angajaţilor, înainte de a-i angaja. Ei au picat astfel de teste şi atunci e mai bine la buticul lor.

Prin blogul lor ei pretind fac un pamflet la adresa programtorilor români, dar în realitate fac o copie a mult mai celebrului piticigratis.com. Ei au nişte ţinte predilecte, ca tonomatele mogulilor. Fie că se vorbeşte de aceste persoane sau nu, ei pun tag-uri cu numele lor doar pentru a aplica nişte tehnici de SEO.

Iată cât de puerili pot să fie aceşti bipezi:

Mai precis, fanii nu s-au muţumit să-mi dedice aproape un întreg blog, dar şi vor să apară ca urmăritori ai acestui blog. Ghinion... există posiblitatea de-a bloca "fowlers".

Unul din flame-urile avute cu aceşti indivizi a pornit de la faptul că pe dânşi îi zgârie pe retină să vadă un operator preincrementare folosit pe iteratori.

for (std::list::iterator it = mylist.begin(); it != mylist.end(); ++it)

// în loc de... cum îi place lu domnu' de la Ovidius

for (std::list::iterator it = mylist.begin(); it != mylist.end(); it++)

Marinarul de baltă se încăpăţâna să accepte ce spun sursele STL din Visual C++ si o dădea pe ce minuni face compilatorul în modul release cu optimizarea /O2, doar pentru ca să cadă el în picioare. Ca, doar nu degeaba simbolul său pe facebook e o mâţă purecoasă.

Ţin să le mulţumesc prietenilor pentru faptul că au pupat şi pupă la greu lumea în fund prin intermediul twitter dar şi în alte parţi, doar pentru a-şi face trafic şi implicit să-mi facă trafic.  

Sunt atât de proşti, încât, nu realizează că îmi fac servicii de SEO. În septembrie, chiar îmi puneam problema că frustraţii nu mai îmi fac atâta trafic ca altă data.

Domeniul personal mi-l cumpărasem la sfârşitul lui iunie. Prin 17 iulie, după ce Bogdan Coroi alias jos8cal a fost premiat cu BAN definitiv pe codexpert.ro, aflu despre opera lor printr-un comentariu postat de unul din ei la mine pe site. O vreme, "bajeţii" nu au ezitat să-mi fie şi client de RSS al blogului lor, pentru a mă ţine la curent cu operele lor.

Iată cum arată sursele de trafic pentru acest blog. De departe, fanii mei sunt campioni de SEO. Aceeaşi poveste şi cu domeniul personal. Fanii mei mi-au adus vizitatori, nu glumă.

Dragi amigos, vă propun să vă numiţi site-ul după numele meu... pentru că, de fapt, closetul vostru e o dedicaţie personală, oricât aţi încerca voi să faceţi pe lupii moralişti ai programării româneşti. Ştiu că vă place să faceţi adrese de email cu numele altora şi să le folosiţi. Cu mici exepţii, obsesia voastră pentru mine e cât se poate de evidentă.
Orice om cu toate ţiglele pe casă îşi dă seama de acest aspect.

Ieri, uitându-mă în panoul de administrare al acestui blog, secţiunea Stats, am remarcat un trafic suspect de ridicat pe un topic modest ce nu s-a mai bucurat până acum de un astfel de trafic. Mi-am dat seama că cei ce se ocupă de partea de SEO a blog-urilor mele au evadat de la ospiciu.

Din topicul "Primul radar" ei înţeleg sau fac pe proştii că aş fi încurcat traficul, nu că am fost încurcat în trafic.

Nebunii au evedat evadat ieri de la ospiciu şi au revenit online cu un subiect ce nu are nici o legătură cu ceea ce pretind ei "stand up programming". Proştii ce-mi poartă de grija o freacă la rece despre ce am mai "ciript" eu online, în ultima vreme. În poza alăturată se poate observa cum arată un programator, client fidel al psihiatrilor.

Mă bucur că bajeţii nu au ratat ciripirea cu dedicaţie "Psychologists say that blog posters who post negative, sarcastic or angry posts actually reflect their own inner anger and insecurity".
Mai corect, în cazul lor cred că ar fi mai util un psihiatru de la Bălăceanca. Psihologii nu mai au nici o armă cu care i-ar putea ajuta.

Tot în topicul de ieri ce mi-a adus acest trafic oameni nu mai încap de o altă ciripire a mea: As a Ford car owner, I feel better when I see this movie: http://www.youtube.com/watch?v=4TshFWSsrn8

După o asemenea ciripire pe twitter, cât de tembel trebuie să fi să tragi astfel de concluzii: "El se face cu forta parte din performanta lui Ken Block"? Atât de tembel cât Mihnea Virgil Balta.
Nu ştiam că e o problemă faptul că majoritatea românilor sunt mândrii de Loganul lor. Mihnea şi Bogdan nu par a fi mândri de ale lor. Nu cu orice maşină poţi să faci astfel de drift-uri fără a te răsturna. Fordul stă foarte bine la capitolul stabilitate. Şi da, sunt mulţumit de investiţia făcută într-un produs al brandului Ford. E vreo problema? Pentru niste frustraţi în lipsă acută de idei se pare că este.

Dragi amigos, vă dezamăgesc, dar eu nu dau bani ca să îmi pun mintea cu nişte frustraţi puerili. Pentru voi pare incredibil, dar domeniul standupprogramming.ro nu e al meu şi nu am vreo o legătură cu el.  Ghinion! Intenţionat v-am lăsat în pace pentru a vedea cât de "haters" sunteţi. 

Oricum, încă odată, mersi, de traficul făcut. Vă aştept în continuare.

Aaaa... era să uit! Mai băgaţi pe foc, că se stinge! :))

Pentru aceşti frustraţi, eu sunt şi minier. Asta, deşi m-am născut în Huneodara şi am copilărit la poalele Retezatului, la aproximativ 50 km de Valea Jiului iar liceul l-am făcut în Hunedoara, la 85 km de Valea Jiului.
La geografie "bajeţii" au băut cerneala. Dar na... N-ai cu cine mă... nişte ţărani!

Râdem, noi râdem... dar prostia lui Mihnea atinge limite inimaginabile. 

El nu întelege că, în general, pe acest blog exprim păreri şi trăiri personale din România. Şi cum situaţia din ţară nu e deloc roz, e fireşte ca unele articole să aibe tag-uri de genul "trist", "greata", "lipsa respect", "prost gust", "râs sau plâns"... Asta, pentru că îmi pasă de ce se întâmplă în jurul meu.

Update: Treaba devine groasă. La câtă reclamă au facut danşi, s-a ajuns ca unele cunostinţe să mă întrebe daca site-ul lor e site-ul meu...  Nu, nu este al meu. :) Aş fi preferat să nu fiu nevoit a scrie astfel de aberaţii.

Veşti din ospiciu

04.10.2010: Bogdan Coroi alias jos8cal ş-a luat medicamentele azi şi într-un moment de luciditate simte nevoia să spună lumii că-i plac şi lui proverbele ce se aplică şi în software. După acest moment de luciditate, Bogdan a scrijelit pentru prima dată peretele de la capul patului cu următorul text: , "OMGFUCKOFFDIEANDEATSHIT!" adică "Oh My God Fuck Off, Die and Eat Shit".

Să-l înţelegem!
Suferinţa e mare...

05.10.2010: Băieţii au reparat link-ul spre contul meu de twitter. Aseară nu merge căci fiindu-le foame, mâncaseră un "http://" iar lu' wordpress nu-i plăcea. E de înţeles... Medicamentele începeau să-şi facă efectul.
Ora 17:00: Ups... Din nou nu le merge link-ul.
Ora 17:23: Lucrurile au scăpat din nou de sub control şi gloaba a simţit nevoia să mă informeze.